Ma incearca un sentiment ciudat. Pentru prima oara in viata asta a mea de om sarbatoresc victoria in lupta cu viata, mai degraba, decat faptul ca acum vreo 40 de ani (fara cateva ore) am venit fortat pe lumea asta.
Nici nu stiu cum a trecut tot timpul asta. La inceput a fost interesant. Viata mea se reducea la interactiunea cu familia, eram oarecum protejata de mediul inconjurator, ce sa zic? Dragut.
Abia cand am inceput scoala viata a inceput sa-si arate dintii. Dar ce credeti voi? Ca nu i-am aratat si eu pe ai mei? Asa, de lapte cum erau, i-am aratat si i-am spus: esti sigura ca vrei sa te iei la tranta cu mine? Nu ma sperie nici praful in ochi si nici noroiul si nici juliturile. E posibil sa plang de multe ori dar nu te lasa pacalita, pentru ca e doar un ragaz in care imi reevaluez strategiile.
Si uite asa a inceput dansul, cand ea pe mine, cand eu pe ea. Bine inteles ca au fost momente in care am vrut sa arunc prosopul. Numai cine nu lupta nu stie cu ce se mananca un meci.
Cu timpul acumulezi experienta si nu mai esti asa usor de zdruncinat, mai ales cand te uiti in urma si iti dai seama, statistic vorbind, ca intr-un fel sau altul, de fiecare data ai castigat. Daaa, uneori trebuie sa pui ochelarii aia cu dioptrii mari ca sa vezi mai exact ce, dar chiar si asa ai castigat.
Vorba unui filozof, care nu mai stiu daca mai traieste: viata fara trante, e pustiu. Asa ca, oameni buni, cand vedeti ca i se face de tavaleala, suflecati-va manecile si un crac de la pantalon (ca la fotbal in curtea scolii) si da-i transpiratii.
Ultima mea lupta a inceput in 2007 si de atunci nu am mai avut un ragaz pana acum. In timpul asta mi-am pierdut de nenumarate ori increderea in fortele proprii, alteori am plans de epuizare. Imi doream doar un ragaz sa mai pot respira un pic. E o vorba la noi la romani „nu iti da Dumnezeu mai mult decat poti duce”. De cate ori am bombanit pe tema asta. E ca in bancul ala cu betivul cocosat si betivul schiop:
„Doi betivi, unul cocosat si unul schiop pleaca intr-o seara de la crasma. Cocosatul o ia pe scurtatura prin cimitir. Ii apare in fata o stafie:
– STAI! Ce ai acolo?
– O cocoasa.
– Da-o-n-coace!
A doua zi il vede amicul schiop, il intreaba cum a scapat de cocoasa si face si el la fel. Pleaca de la crasma, o ia prin cimitir si ii apare in fata o stafie:
– STAI! Ce ai acolo?
– Sunt schiop.
– Nah si-o cocoasa!”
Asa imi facea si mie viata asta. Eram la pamant, vedea ca vreau sa ma ridic si paaam! bocanc in fata. Pai ce, soldat!? Vrei sa te ridici!? 200 de flotari cu bataie din palme si fluieratura ca sa mai incerci a doua oara.
Nu imi arat varsta si asta nu se intampla de acum, ci de cand eram copil. Cel mai enervant era cand calatoream cu autobuzul si se trezea cate un batranel sa ma intrebe: „hei, baiete, cobori la prima?” si atunci nu incepuse inca era cu McDonald’s si barbatii cu tzatze asa ca nu inteleg confuzia. Acum cand ma intreaba cineva cati ani am zambesc pentru ca stiu ce o sa urmeze „caaat!? pe bune?! Nu cred.” Nu, frate, de fapt fac misto de tine! Am 17 si o sa intri in puscarie pentru corupere de minori.
Varsta e o chestie relativa si daca ar fi sa emitem o formula-definitie ar suna asa: Umor + Optimism / Capacitatea de a face fata rahaturilor x 100. Daca esti vreunul matematician sau inginer si simti nevoia sa ma corectezi, las-o balta! Prefer uneori sa fiu ignoranta si fericita decat sa fac totul corect. Da! Asta este secretul (sau cel putin unul din ele): da-ti voie sa gresesti. In placinta aia grafica care reprezinta viata ta lasa o felie si pentru greseli si coloreaz-o cu roz si bulinute. Fa-ti un tricou pe care sa scrii: „da, frate, gresesc! M-am nascut din greseala, traiesc intentionat si pe tine te-am intalnit tot din greseala, asa ca DEL.” Daca nu ar exista greselile (nu ma refer la alea fatale, alea ma sperie si pe mine), astea maruntele pentru care ne scoatem ochii zi de zi si stricam relatii si pornim razboaie, viata ar fi plictisitor de superba, totul ar fi perfect, nu am mai avea nimic de imbunatatit sau de creat. Wow! Ca in Rai. BOOOORIIIING!
Ii spun si copilului meu, gaseste umorul in fiecare situatie, indiferent cat de rahat ar fi. Daca ti-ai pierdut simtul umorului te pasc bolile neuronale degenerative, schizofreniile si alte bunatati d’ale Pandorei, asa ca da-ti cu praf de ras cand iesi din casa.
Cand eram copil o persoana la 40 de ani mi se parea cu un picior in groapa. Pe la 20 de ani, ma uitam peste gard la cei de 40 si ziceam ca mie nu o sa mi se intample, la 30 am devenit un pic mai serioasa dar nu de tot iar acum rad de’a binelea pentru ca… mie nu o sa mi se intample niciodata. Abia astept sa fac 69, de ani, nu pozitia. Apropos, nu mai e la moda 69, acum se poarta 11 (unul langa altul fara nici o treaba de impartit), sau 12 (unul e paralel si celalalt pe ganduri).
Daca ar fi sa descriu 40 de ani intr-un cuvant mi-ar trebui o fraza: comunism, cozi, copilarie simpla, apeluri telefonice anonime, discutii interminabile cu tanti de la cuplaj, julituri, batai, tras de cozi, porecle stupide, iubiri secrete, note mici, cafteala acasa, teme la lumina lampii cand se taia curentul, walkman pe baterii, casete cu muzica derulate pe creion, Tetris, vacante la Mamaia, in Ceahlau, la bunici, blugi de la turci, cadouri de la rude din State o data la patru ani, pisici orfane aduse acasa, generatii de pui de gaina crescute pe balcon + ura fata de parintii care faceau ciorba din ei, examene + chiloti maro ca urmare a examenelor, frati nebuni ca mine, parinti si mai nebuni, HAI RAPIDUL! vise, iubiri idealizate, bule spulberate, divort, prieteni frumosi, prieteni de cacat, alti prieteni frumosi, copil frumos si iubitor, pisic extrem de nebun, semi-maratoane, impachetat traista si plecat in lume, oameni faini, multi oameni de cacat, alti oameni faini….iubirea vietii mele… si cursa continua. Mi-am pus pantofii de cursa lunga pentru ca din punctul asta nici macar nu se vede panglica de la SOSIRE.
Pana la urma e ca in Montagne Russe, te tine sau nu stomacul.
TIP: Daca ai ajuns la 40 de ani si nu mai ai timp sa faci sex sau nu ai cu cine, schimba ceva in viata ta. In curand rugineste instalatia si e pacat. :))
Ne vedem peste zece ani dupa schimbarile hormonale, transpiratii si toti dracii din program.
Doctoruldesuflete's Blog 
Cine ce a mai spus…