RADIOGRAFIE

A existat o vreme in care ma agitam, ma animam, puneam suflet, exact asa cum o fac mii de oamenii in perioada asta in Romania. M-am agitat in fiecare an electoral, m-am agitat de fiecare data cand ieseau oamenii in strada ca sa schimbe ceva. Mi-a trecut. Am facut un pas in spate si privesc in mod detasat circul.

A fost o vreme in care eram tare pasionata de istorie. Am citit mult. Mi-am dorit sa studiez dreptul. Spiritul meu justitiar ma impingea sa ma implic, sa ajung intr-un loc in care as putea schimba ceva. Mai bine ca nu s-a intamplat. Am invatat inca de pe atunci ca as fi intrat intr-un sistem putred, corupt. Am plans, am plans atunci pentru ca am realizat ca visele mele nu fac doi bani in lumea asta , ele nu au loc aici.

Din cartile astea de istorie, in care adevarul este prezentat partial, in mod partinitor, ca deh, muzicantul canta pentru cel care plateste mai bine, am retinut destule informatii incat sa pot sa imi fac o idee despre felul in care s-a manifestat poporul asta de-a lungul timpului.

Am invatat ca neamul asta nu prea poate duce nimic la bun sfarsit si ca suporta toate cacaturile, isi mai injura din cand in cand vecinul ca sa se mai racoreasca, mocneste in el dorinta de a se rascula dar nu pentru a aduce lucruri noi ci doar ca sa rupa lantul pentru ca mai apoi sa alerge buimac nici el nestiind unde.

Oamenii se schimba foarte greu. Isi schimba mentalitatea foarte greu, aproape niciodata, pentru ca schimbarea creaza disconfort si multi sunt obisnuiti deja cu raul, le este teama sa faca vreun pas, sa nu cumva sa fie mai rau. Romanul e ca iobagul care a luat furca pentru ca nu mai putea, ii era foame, umbla descult, isi vedea copiii pierind dar nu s-a organizat si rascoala lui a fost innabusita.

Rabufnirile astea ale romanilor au ceva poetic in ele, ceva artistic, dar nici o urmare. Au iesit in strada si in ’89, a fost frumos, eram insufletiti, speram la libertate, aveam aripi, dar… suntem naivi. Nu am avut un plan si i-am lasat pe lacheii aia sa se instaleze la conducerea tarii. De acolo practic, am fost pierduti. Ne-am agitat in fiecare an electoral sperand ca se va schimba ceva. Nu s-a schimbat nimic. De ce? Pentru ca nimic nu e lasat la voia intamplarii de cei care tin cu dintii de putere. Au iesit in strada si dupa Colectiv.  Au iest de multe alte ori. Ce s-a schimbat? Nimic. Uite-i cat tupeu au prins stiind ca romanul vine si injura ca pe stadion, pleaca acasa ca o oaie, si nimic nu se intampla.

Sa nu iti imaginezi ca ma incearca vreo satisfactie gandind toate astea. Este trist si eu una nu am nici o speranta pentru ca romanii nu se respecta unii pe altii, nu se pot uni si nu pot lucra impreuna fara sa isi sara la gat. Oriunde ai merge astea sunt trasaturile dominante. Este de ajuns sa iti exprimi o idee pe Internet si vor sari pe tine ca hienele cu injurii si arogante, doar pentru ca nu gandesti la fel, doar pentru ca nu esti in tabara lor. Mintile mici uita ca nu exista tabere, ca scopul este binele tuturor si ca habar nu avem cum ar trebui sa arate binele asta. Stim doar ca cei care nu sunt ca noi sunt impotriva noastra, si atunci cand credem ca stim totul, nu mai avem loc pentru ceva nou.

Atata timp cat oamenii frumosi sunt o minoritate intr-o lume de delasati, comozi, ignoranti, needucati, simpli si rai, ei isi vor consuma energia doar sa tina capul la suprafata in incercarea de a nu fi inghititi de gloata.

Atata timp cat in fata a zeci de oameni poti fi omorat cu sange rece si nici unul nu manifesta nici o tresarire, e momentul sa realizezi ca in cele mai multe cazuri esti singur intr-o mare de morti umblatori. Atunci cand iei atitudine, faci valuri, tot impotriva ta sar, pentru ca ii perturba galagia, valul creat de tine ii deranjeaza de la caldut, din transa aia in care sunt pe drumul intre casa si munca.

Nu doresc sa demotivez pe nimeni. Este felul in care vad eu starea de fapt, iar starea asta de fapt este parte a unui tipar care se manifesta aproape identic la o anumita perioada de timp.

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” – Albert Einstein