Archive for the ‘responsabilitate’ Category

MERGE SI ASA

Nu avem nevoie de educatie. Noi stim mai bine. Ne-am nascut intelepti, si in intelepciunea asta a noastra nu intelegem de ce nu functioneaza nimic in Romania anului 2016, cu pretentii de stat european. Ce stiu fraierii aia din vest? Noi suntem conectati la Dumnezeu pentru ca avem mii de biserici in loc de spitale si pupam icoane dar avem pretentia ca un om sa ne salveze viata aia pe care nu dam doi bani oricum.  Astia din vest sunt pierduti.

Este ciudat cum vede realitatea marea majoritate a populatiei Romaniei, prin ochelari pe care nu a avut curajul sa ii curete de prin ’89 incoace.Consideram ca totul ni se cuvine, chiar si libertatea si confortul semenilor. Ia mai da-i in…. ! Nu?! Asa parca-i vorba.Ce ma intereseaza pe mine familia lui X sau Y? Daca eu vreau sa ascult muzica tare la miezul noptii sau sa-i urlu unuia sub geam, ce? Ce eu n-am drepturi? Nu pentru asta au murit niste fraieri la Marea Lovitura de Stat din ’89? Ca sa fim liberi. Pai da. Asa inteleg romanasii libertatea: pot sa fac orice fara sa fiu tras la raspundere, fara sa imi asum responsabilitatea.  Invatam copiii sa fie pitbuli si sa se poarte la scoala cum ii taie capul. Le repetam obsesiv ca sunt cei mai destepti si frumosi indiferent ce rahat fac si cum se poarta. E ok daca micutul vorbeste urat si isi trateaza colegii si profesorii fara respect, doar trebuie sa ii pregatim pentru viata.

E ok sa nu respectam regulile de circulatie, oricum e plin de tute pe sosele si indiferent de situatie e mereu vina lor. Cine naiba circula cu viteza maxim admisa in oras cand toti merg cu 80-100 km/h?! Niste proaste! Creeaza tot felul de accidente.

E ok sa ne aruncam gunoaiele pe geam, copiii la gunoi, cainii pe strada. La fel de ok este sa lasam animalele de companie sa se cace pe trotuare fara sa strangem in urma noastra:  Bula a fost aici, nu?! Trebuie sa lasam o urma pe planeta asta, fie ea si de cacat. E ok sa ai animal de companie pe care sa nu il educi in nici un fel, pe care sa nu il poti controla. E ok. Atata timp cat dormim linistiti noaptea si umplem matul nu e nici un deranj.

Cacanie.. ast e culoarea nationala care iese la fiecare radiografie. Urmasi de daci? Luptatori viteji neingenuncheati? Pe bune?! Astia-s morti de mult si fara urmasi. Este minunat sa vezi partea buna a lucrurilor sau cel putin sa incerci sa o vezi dar ce faci cand organismul e mancat de cancer iar cand se uita in oglinda se minte ca totul e bine?

Ieri, o prietena buna, suflet din sufletul meu, a iesit la plimbare seara in parc cu copilul ei blanos, un Golden Retriever. In ciuda faptului ca e cel mai bland caine pe care l-am vazut iese din casa cu botnita si in lesa. La intoarcera spre casa, in jurul orei 22, s-au intalnit pe drum cu un posesor de pitbull sau amstaff, netinut in lesa si fara botnita. Animalul nelegat l-a atacat pe Golden si stapanul nu a schitat nici un gest sa il potoleasca. Redau mesajul prietenei mele asa cum l-a postat pe FB impreuna cu solicitarea de ajutor:

  • „Joi seara, (15.09.2016 n.a) la ora 22:00, dupa obisnuita plimbare de seara, ma întorceam cu Spike din parc. Chiar in fata bisericii de pe Calea Giulești (Bucuresti n.a) am avut ghinionul sa ma întâlnesc cu un individ in jur de 20 ani, însoțit de o tânără domnisoara si de un caine rasa amstaff sau pitbull…nu prea fac diferenta.. Cainele era liber, deci fara lesă si fara botniță si s-a năpustit asupra cainelui meu de doua ori, pentru ca stăpânul a fost incapabil sa-l tina….a scăpat si a doua oară ….hotărât sa-l termine de tot pe Spike. Băiatul este înalt, cam la 180 cm brunetel, constitutie normala. Fata, inalta, zvelta, eleganta locuieste in blocurile de pe aleea cu petshop-ul-sifonarie ( cei din cartier stiu). Câinele este predominant negru cu pete albe pe piept si cap. Individul a fugit, l-am urmarit o bucata de drum, timp in care imploram poliția romana sa trimita un echipaj dar in momentul in care a luat-o la fuga, l-am pierdut. Poliția a venit….mult prea tarziu, am dat cu subsemnata pana dupa miezul nopții dar…necunoscandu-i e cam greu sa-i trag la răspundere. Va rog frumos, in special pe prietenii mei din cartier, daca stiti, cunoasteti vreun stăpân de amstaff care sa corespundă descrierii , care locuieste in Crangasi, sa ma ajutati sa il identific pe acest iresponsabil periculos. Va atasez poze cu urechea lui Spike….” Deci … merge si asa, nu?!
Anunțuri

INTERNET, FACEBOOK si alte unelte ale Diavolului

Citeam mai devreme un textulet postat pe o pagina Facebook care suna cam asa: „Bine ai venit pe Facebook! Locul in care persoanele te adauga la prieteni si pe strada nici macar nu te saluta, locul in care relatiile sunt perfecte, afacerile merg bine, mincinosii cred si ei ca spun adevarul, dusmanii iti viziteaza profilul cel mai des…iar prietenii si cei din familie te blocheaza!”

Nu este prima oara cand aud sau citesc verdicte categorice la adresa Internetului sau a reteleleor de socializate. Ceea ce nu inteleg oamenii inca este ca ceea ce vad in jurul lor ii reflecta pe ei.

Conteaza foarte mult , as spune chiar ca este esential, modul in care privesti un lucru sau o situatie. Raul, ala pe care il blestemam noi si pentru care e facem cruce cu limba in cerul gurii este in noi, in fiecare. Diavolul ala pe care il hulesc toti, stapanul absolut al tuturor lucrurilor rele nu este un Bau-Bau care vine de la Trei Straturi sub Pamant el locuieste in fiecare, in masura generozitatii fiecaruia.

Conteaza foarte mult pe ce fel de pamant plantezi samanta. O samanta care nu gaseste un sol primitor ei nu va germina, nu va incolti si nu va creste .

Internetul este o unealta si depinde foarte mult de fiecare dintre noi cum alegem sa o folosim. Da, e terifiant! Trebuie sa alegem, sa ne asumam responsabilitatea alegerilor facute. Cum?! Sa nu mai putem sa dam vina pe altcineva, dinafara noastra? Woow!

Intotdeauna trebuie sa fie altcineva vinovat: parintii, fratii, profesorii, colegii, seful, sotia/sotul, soacra, Diavolul, Dumnezeu, dar niciodata, absolut niciodata nu noi.

Internetul poate fi cea mai vasta si frumoasa biblioteca, un loc magic in care poti calatori fara sa te misti de acasa sau poate fi locul pierzaniei tale. Facebook poate fi un spatiu pe care il imparti cu persoane pe care tu le-ai ales, un spatiu in care te poti manifesta asa cum esti in realitate sau poti sa-l folosesti ca masca.

Daca ai in lista ta de prieteni persoane care nu te saluta ori ai asteptari prea mari de la ei, ori aminteste-ti ca selectia o faci chiar tu.

Cred ca la inregistrarea contului pe Facebook are trebui sa existe intr-un pop-up o definitie a prieteniei si a prietenului. Fiecare dintre noi trebuie sa aiba bine definit in mintea lui conceptul de prieten.

Conform DEX prieten este o persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.

Astfel nu iti poate fi prieten o persoana pe care nu o cunosti dar poate ca ai vrea si o adaugi in lista de prieteni. Pe Facebook denumirea de prieten este generica si nu trebuie luata ca atare. Te-am adaugat in lista, esti prieten, am pretentii de la tine.

Cine ii invata pe oameni ca relatiile necesita o arhitectura bine pusa la punct, ca ele sunt construite in timp si tot in timp se consolideaza?

Apoi mai exista un aspect: pe masura ce inaintam in timp este posibil sa crestem, sa ni se schimbe nevoile si perceptiile; tot atunci vom simti nevoia sa mai triam din oamenii care ne inconjoara, vom dori sa impartim mediul cu oameni in armonie cu noi. Nu este nimic rau sau interzis daca pur si simplu nu mai rezonezi cu cineva sa il stergi din lista ta. Mi s-a intamplat si mie si chiar nu este o catastrofa.

Este necesar sa intelegem ca in viata nimic nu ni se cuvine. Daca pornesc de la convingerea ca membrii familiei , prietenii trebuie sa se comporte intr-un anumit fel, sau daca eu le gresesc in vreun fel, pentru simplul fapt ca imi sunt prieteni sau familie nu au dreptul sa ma respinga, sa isi manifeste nemultumirea vis-a-vis de mine , ca eu sunt un fel de buric al Universului si unele drepturi le am din nastere , unde ajung? Unde ajung relatiile?

Nimic nu ni se cuvine: nici familia, nici prietenii. Pentru toate relatiile este necesara implicarea si asumarea responasbilitatii.

Atunci cand te-ai definit concret si stii exact cine esti actiunile celorlati, motivele pentru care aleg sa se manifeste intr-un anume fel nu vin sa zdruncine temelia ta.

Ca incheiere o sa scriu povestea celor doi lupi.

Un padurar avea doi lupi: unul alb si unul negru.  Cat au fost pui, lupii se intelegeau si traiau in armonie. Se jucau impreuna, se hraneau impreuna, dormeau in acelasi adapost ca si cum ar fi fost unul.

Atunci cand au crescut personalitatile lor au inceput sa se diferentieze si de la harjoneli usoare de tatonare au trecut la certuri pana cand, intr-o zi  au inceput o lupta fara seaman.

Paduraul si fiul sau ii priveau din adapostul casei lor. Fiul padurarului l-a interbat:”Tata nu crezi ca ar trebui sa ii oprim?

Tatal sau i-a raspuns: „Fiule, daca eu intervin acum in lupta lor risc sa fiu sfasiat, atat de mare este furia lor”

„Dar tata, care crezi ca va castiga lupta?”, a intrebat fiul.

Padurarul i-a raspuns „Cel pe care il hranesti constant va deveni mai puternic si va castiga lupta” .