Archive for the ‘DE LA LUME ADUNATE’ Category

FEMEILE, BRBATII SI CONFIRMARILE VALORII …

Astazi mi-am propus sa am o zi calma, linistita, armonioasa, spre deosebire de ziua precedenta care mi s- a parut usor haotica.

Am reusit pana la urma. In toata linistea , insa, persista un singur tablou: scena tutei consacrate transformata peste noapte in filozof intelept care imprastie intelepciune imprejur. Imi pare usor rau ca folosesc termeni atat de duri la adresa semenilor mei insa rautatile mele sunt rar gratuite si mult diminuate fata de cum ar fi echitabil la plata. De cele mai multe ori le tin in frau.

De data aceasta a fost de parca am deschis usa si am reusit sa vad mai mult. Chirita in fundul gol.

Ce ma deranjeaza? Pe cine sunt suparata? Eu nu sunt neaparat suparata cand scriu. De cele mai multe ori observ si cand ajung la concluzie, scriu.

Mi se pare fascinant cum una, o fata, ca nu o pot numi femeie chiar daca a facut cunostinta cu domnul caltabos, care e ok doar pana deschide gura , care nu are cultura generala si nici vocabular vine intr-o zi si iti da sfaturi intelepte. Am stat si m-am gandit : mai, cand sa se fi transformat fata asta asa peste noapte? Si mi s-a aprins un beculet. Fata este intr-o relatie de ceva vreme.

Sunt fete total sterse, acre, mereu nemultumite care dintr-o data umbla cu o incredere apasata prin fiecare pas pe care il fac pe Terra. Nu-i nimic gresit in asta . Mi se pare ciudata discrepanta, felul in care partenerii lor le dau increderea, fie ei si pelucratori prin aschiere, nu are importanta, felul in care umbla cu nasul pe sus pentru ca le-a bagat un barbat in seama. Aceasta este validarea lor: sunt destul de bune pentru Gicu? Asta inseamna ca ele de fapt sunt extraordinare. Nici increderea in sine nu ar fi o problema daca n-ar fi insotita de un iz de aroganta. Vezi tu, aroganta este mirosul ala de transpiratie care razbate de dupa parfumul pe care l-ai dat pe tricou. Indiferent cum incerci sa pari, in momentul in care te tii de bratul lui plina de aroganta tocmai ti-ai facut micsorare … de ce vrei tu… creier.

In mintea lor , al fetelor astora, sa fii singur este de neconceput. De asta probabil si tinuta garbovita si mersul sters de dinainte. Era vocea rusinii din creierul lor.

Acum insa, ele se pot uita de sus la toate tutele alea care nu sunt in stare sa pastreze un barbat langa ele :)) HA! HA!

Insa ele, fara vreun accesoriu, sunt nimeni. Si acesta este un lucru extraodrinar de bun pentru ca si baietii aia care se lipesc de ele au si ei nevoie de confirmarea valorii lor si daca femeia e disperata si geloasa e clar ca valoarea lor tocmai a explodat la bursa.

Ma surprind de multe ori zambind si multumind cerului ca nu am aceleasi valori, ca nu imi doresc ce isi doresc ele ca sa nu existe pericolul unei concurente turbate careia nu stiu daca i-as putea face fata.

Intrebarea test este: ce sunt eu singur/ singura? Daca gasesti raspuns diferit de NIMIC esti pe drumul cel bun.

VIATA INTR-O ZI

Este dimineata. Sed molcom pe fotoliul meu comod in fata tastaturii alintandu-ma cu o cana generoasa de cafea cu miere si scortisoara acompaniata de biscuiti cu bucatele de ciocolata. Incerc sa diger infomatiile pe care le-am inregistrat ieri. Mi-e imi ia o vreme sa procesez, sa diger informatiile, trairile, emotiile … nu vreau sa-mi scape ceva. Le verific amanuntit pe o parte si pe cealalta exact asa cum cureti, cu atentie, orezul (sau cel putin cum faceam acum o vreme , cand orezul din comert era plin de impuritati).

Noaptea trecuta am adormit tarziu. Nu imi gaseam linistea. Imi doream sa imi imbogatesc sufletul cu ceva. M-am asezat sa vad un film. Am deschis folder-ul care contine filmele de vazut si m-a atras unul anume. Am obiceiul sa pastrez filme si carti ani de zile pana cand simt ca e momentul fiecareia / fiecaruia. Asnoapte a fost momentul Life in a day.

Life in a day este un film creat in 2011 din inregistrari primite de la public. Este un documentar plamadit din selectia a 80000 de clipuri inregistrate de oameni din toata lumea, impartasite pe Youtube. Tema filmului: viata intr-o zi , 24 iulie 2010.

Este fascinant si trist in acelasi timp pentru ca reda atat de fidel natura umana in toata splendoarea ei: oameni din toate mediile , din toate religiile, rasele , continentele,  oameni care manifesta binele si oameni care manifesta raul. Edenul si Infernul in acelasi loc, Terra.

Nu stiu exact daca a fost mana regizorului care, prin selectia facuta, a dorit sa evidentieze anumite aspecte ale naturii umane sau pur si simplu asa suntem noi… dar concluzia care imi este agatata in minte este ca oamenii nu stiu sa iubeasca. Nu mai stiu sa se opreasca sa savureze, traiesc intre animal si om intr-un flux disperat care se deruleaza intre rasaritul si apusul soarelui.

Lipsa iubirii este o molima. Probabil unii se simt revoltati, gata sa-mi sara la gat , sa ma contrazica. Va indem sa va analizati atent existentele si sa constientizati cat din viata voastra e manifestarea armoniei si a iubirii si cat este frica. Bube, mucegaiuri si noroi… cum spunea minunatul Arghezi.

E drept, unii spun ca viata este despre ce alegi sa vezi, pe ce anume te concentrezi. Dar asta inseamna ca pui niste filtre intre ceea ce este si ceea ce vrei sa ajunga la tine. Daca te uiti la intreg tabloul …. Eu am ales sa vad tot. Probabil ca de aia sunt trista. Intr-o vreme imi propusesem sa vad numai aspectele frumoase. Ma concentram pe oameni frumosi, care se iubesc, si se respecta si ma bucuram ca nu traiesc in iluzie. Dar ce sa vezi? Chiar si oamenii pe acre ii vedeam frumosi aveau urat in viata lor dar stiau sa-l cosmetizeze. O imagine comerciala pe care sa o afisam in lume.

Am ajuns la concluzia ca fericirea este un act de vointa. Fericirea este ca perechea de ochelari cu lentile colorate si eu am o problema cu ochelari de soare :))

Aaa, nuu. Nu ma pun mai presus de semenii mei, in nici un caz. Mi-am facut autoanaliza. Sunt in plin proces de invatare.

Nu pot sa imi dau seama daca ne nastem cu aceasta capacitate extraordinara de a iubi din toata inima, neconditionat , urmand sa deprindem conditionarea din mediul in care suntem crescuti si educati sau pur si simplu pentru asta venim pe Pamant, ca sa invatam sa iubim in ciuda tuturor grozaviilor.

Viata nu este o plimbare prin parc intr-o zi frumoasa de primavara la bratul persoanei iubite. Viata este mai mult o goana teribila, o cursa cu obstacole catre aceasta imagine idilica. Sau… poate ca este o fuga nebuna de noi insine, de persoanele care am devenit.

M-a intristat faptul ca intr-o zi oamenii traiesc prea putine momente frumoase. E multa mizerie, rautate, decadenta… ori idealizez eu fiinta umana . Sau poate ca am fost creati asa si dotati cu o capacitate de upgrade pe care singuri trebuie sa ne-o activam, si , de cele mai multe ori nu o facem, sau poate nu suntem constienti de ce putem.

Oamenii nu danseaza, nu zambesc atat de des, sunt rapusi de boli, de griji. Sunt atat de putine rasete in lumea asta. Poate ca din cauza asta inca se mai nasc copiii, sa ne invete sa radem, iar noi suntem atat de puternici incat ii invatam  pe ei cum sa devina tristi si automati.

Viata este o experienta interesanta. Imi pare rau ca nu imi aduc aminte si alte experiente ca sa pot compara.

Mi-a ramas in minte un barbat care traia intr-o baraca improvizata, in condtii mizerabile. Ii murise sotia si ramasese cu o droaie de copii. Nu avea electricitate, canalizare sau apa potabila curenta. In ciuda conditiilor el spunea ca are incredere in Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne-a dat pe lumea asta atat de multi n-are cum sa ne uite.

Viata este o sentinta in mizerie cu luxul de a te agata de iluzia ca vei fi salvat intr-o zi?

Viata unuia era masina lui Lamborghini. Cat de trist sa fie ca lucrul pe care-l iubesti cel mai mult pe lume sa fie o masina? Fara prieteni? Fara oameni cu care sa imparti bucuriile?

E trist dar merita vazut. Nu stii niciodata ce trezeste in tine.

 

 

SCHIMBA-TI GANDURILE SI SCHIMBA-TI VIATA

EDITORIALUL LUI HARVEY MACKAY

Daca ceea ce vezi e ceea ce obtii, ce vei obtine? Ca totul depinde de ceea ce vezi.

Un om s-a oprit intr-un local de la marginea orasului. S-a adresat chelneritei ce ii lua comanda:
„Tocmai am fost transferat in orasul vostru si n-am mai fost in partea aceasta a tarii. Cum sunt oamenii aici?”
„Cum sunt oamenii in locul din care vii?”
„Nu asa draguti” a raspuns barbatul. „De fapt unii sunt chiar badarani”.
Chelnerita a dat din cap si i-a raspuns: „Ei bine, mi-e teama ca ca vei gasi locuitorii acestui oras la fel de badarani”
Dupa cateva momente un domn a intrat in local si s-a asezat la o masa alaturata personajului nostru. A chemat-o pe chelnerita.
„Abia m-am mutat in zona. Este frumos aici?”
„Era frumos in locul de unde vii?” a intrebat chelnerita.
„Oh, daa. Vin dintr-un loc minunat. Oamenii erau prietenosi. Mi-a parut rau sa plec.”
„Ei bine, vei gasi acelasi lucru si in acest oras.”
Enervat la auzul acestora primul client o intreaba pe chelerita: „Deci, spune-mi, cum este orasul asta de fapt?”
Ea a ridicat din umeri si a spus: „Este o problema de perceptie. Vei gasi ca lucrurile sunt exact asa cum crezi tu ca sunt.”

Este paharul tau jumatate plin sau jumatate gol? Ce vezi? Iti iubesti slujba desi exista cateva lucruri care te sacaie? Sau permiti micilor lucruri care te enerveaza sa te innebuneasca si te plangi colegilor mereu?

Comentand la radio Paul Harvey a spus: „N-am vazut vreodata un monument ridicat in cinstea unui pesimist.”

Un pesimist este acela care transforma oportunitatile in dificultati. Rar am vazut un om de succes pesimist. Ai nevoie sa privesti partea buna a situatiilor ca sa poti risti si sa supravietuiesti atat succesului ca si esecului. Cu cat accepti mai repede faptul ca vei avea atat succese cat si esecuri cu atat va fi mai usor sa indrepti afacerea sau viata personala pe calea buna.

Un optimist, pe de alta parte, intelege ca viata este ca un drum cu obstacole, dar cel putin te duce undeva. Optimistii invata din greseli si ratari si nu le este frica sa greseasca din nou. Ei stiu ca atata timp cat te ridici dupa ce ai fost doborat, nu te poti considera invins.

Istoria afacerilor este plina de exemple ale unor oameni de succes care au dat faliment, au pierdut companii, au infruntat umilirea si dupa toate acestea si-au revenit si au urcat in varf.
Singura diferenta era atitudinea lor: ei au crezut in ei insisi si in oamenii din jurul lor. Munca multa, disciplina, si ocazional cate un pic de noroc i-a facut sa mearga mai departe. Nu exista nici un motiv pentru care nu ar functiona si la noi toti.

In cartea sa, How to Stop Worrying and Start Living (Cum sa nu ne mai ingrijoram si sa incepem sa traim), pe care o recomand din toata inima, Dale Carnegie spune povestea unui tanar care se ingrijora din orice pana a cedat nervos. Isi facea griji despre orice: greutatea sa, parul sau, banii, ca este tata, ca a pierdut-o pe fata cu care vroia sa se insoare si multe alte ganduri. Isi facea atatea griji incat a facut ulcer. In cele din urma grijile au facut l-au adus in incapacitatea de a mai munci.La un moment dat a cedat nervos. Tanarul evita pe toata lumea si se plangea des. A decis sa plece in Florida sa vada daca o schimbare a decorului l-ar ajuta.
Cand s-a uract in tren tatal lui i-a inmanat un plic si i-a spus sa il deschida doar cand ajunge la destinatie.
In Florida se simtea inca si mai mizerabil decat se simtea acasa.
In cele din urma a deschis plicul de la tatal sau: „Fiule, esti la 1500 de mile departare de casa si nu te simti diferit, asa-i? Stiam ca nu te vei simti diferit pentru ca ai luat cu tine motivul tuturor necazurilor tale, si asta este propria ta persoana.Nu e nimic in neregula cu mintea sau corpul tau. Nu situatiile prin care ai trecut te-au daramat ci faptul ca te gandesti mereu la situatiile alea. Un om este asa cum crede ca este in adancul inimii sale. Cand vei constientiza asta, fiule, intoarce-te acasa pentru ca te vei fi vindecat.”
Dupa o vreme in care a reflectat la cele spuse de tatal sau si-a dat seama ca avea dreptate.Nu lumea avea nevoie sa se schimbe ci doar lentilele mintii trebuiau reglate.

Morala lui Mackay: daca a crede inseamna a vedea, incepi prin a vedea partea buna a lucrurilor.