Archive for the ‘RELATII’ Category

ECUATII cu RELATII

Astazi in drum spre casa, in marea liniste care a cuprins orasul, ma gandeam la o definitie a relatiei intime sau RELATIA cum o numim.

RELATIA in acceptiunea mea pentru a se manifesta in autenticitatea ei are nevoie de doi oameni liberi (fara angajamente dintr-o alta relatie), atrasi unul catre celalalt si dispusi sa imparta timpul, viata si trairile unul cu celalalt.

Din nefericire oamenii intra in relatii din cele mai ciudate motive.

Plictiseala este, dupa parerea mea, cel mai des intalnit motiv. Cel mai dificil pentru majoritatea fiintelor umane este traiul de unul singur. Cand esti singur incepi sa-ti auzi gandurile, ies la suprafata balaurii treziti din starea latenta. Multi o iau razna in singuratate pentru ca nu se cunosc pe ei insisi. Singuratatea vine cu un motiv intemeiat: invata sa petreci  timp cu tine, invata sa te cunosti.

Foarte multi intra in relatii si varsa gunoaiele pe care le cara cu ei de ani de zile in speranta ca mai pot pacali un pic viata si ca ele pot fi mai usoare daca sunt carate in doi. Ce fel de iubire e aia daca pui in carca partenerului gunoaiele tale?

Altii sunt dependenti de senzatii: sar dintr-o relatie in alta  in cautarea fiorului de inceput sau isi cauta o relatie comoda care sa le permita salturi periodice.

Devine dificil pentru omul din ziua de azi sa fie fidel unei relatii in contextul in care foarte putini aleg sa petreaca timp in solitudine pentru a se cunoaste. Atunci cand nu te cunosti habar nu ai ce vrei de la viata sau  cum vei reactiona in anumite circumstante (lucru dificil si asa celor care se cunosc oarecum pe ei insisi). Sarim din adolescenta in viata fara ca cineva sa ne fi ghidat pasii in vreun fel intelept. Incepem relatii aiurea, ne ranim unii pe altii si de aici si haosul. Foarte multi nu au autocontrol si respect pentru ei si cei de langa ei.

Am invatat sa vedem si sa vrem. Ne place un om ca aspect, ne simtim atrasi insa habar nu avem ce fel de om sta in fata noastra. Multi reusesc sa ascunda o vreme ce considera ca le-ar face reclama proasta (ne-a invatat societatea cum sa ne transformam in produse de marketing), insa ulciorul spart nu merge de multe ori la apa.

Ne fortam prea mult, invatam prea putin.

Este dificil pentru individ sa existe intre legile firii si legile societatii. Prea putini isi mai asculta inima, si cand spun inima nu ma refer la fiorul generat de atractia fizica. Inima are intelepciunea ei, intelepciune care nu are nimic in comun cu furia hormonala sau atractia fizica,  nu are nimic in comun cu tiparele si ranile emotionale din copilarie pe care incercam sa le vindecam printr-o relatie.

Cred ca ar scadea numarul oamenilor raniti in relatii daca la inceputul uneia si-ar pune fiecare intrebarea „de ce intru in relatia asta?” Intru pentru ca vreau sa ofer sau pentru ca vreau sa primesc? Intru pentru ca ma plictisesc sau pentru ca simt nevoia sa impartasesc momentele de bucurie cu cineva? Intru pentru ca iubirea intr-o relatie nu pot experimenta in nici un alt context sau ca sa fiu in randul lumii? Intru intr-o relatie pentru ca vreau un copil? Pentru ca vreau statut social?

Asa a fost inventata casatoria care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu iubirea. Iubirea nu este conditionata. Iubesti omul de langa tine indiferent daca iti ofera sau nu un copil, daca iti ofera sau nu statut social. Il iubesti, il sprijini si cresti odata cu el. Inveti sa te hranesti din bucuria si succesul lui si invers.

Atunci cand eram copii de ce simteam nevoia sa ne jucam cu altcineva? De ce simteam nevoia sa impartim jocul? Nu cumva pentru a ne bucura impreuna de joc? Sau ca sa trisam, sa transformam joaca intr-o competitie , sa vrem sa castigam cu orice pret? Sa ne bucuram de tristetea celuilalt?

Asa se contureaza o relatie in mintea mea.

Din nefericire  tiparul meu este utopic in contextul social pe care il traiesc.

Prea e in viata ca la piata. Cine mai asteapta un produs de calitate cand il poate inlocui cu orice?

FUMATORII DE VIATA

Dedic aceste cuvinte acelora care trec prin viata fumand-o.

Nu pot sa nu observ doua categorii de oameni: cei care isi aleg un spatiu solid, sanatos, in care aleg sa construiasca ceva si aceia care o viata intreaga experimenteaza fara sa isi consume prea multa energie cu aprofundarea domeniilor, indiferent care ar fi ele.

Acum nu o sa vorbesc de aceia care construiesc, care dezvolta. Mi s-a pus pata pe fumatorii de viata.

Fumatorii de viata trec prin scoala cat fumeaza o tigara, apoi trec prin relatii pana se termina alta tigara, schimba locurile de munca de la o tigara la alta. Pe ei ii extaziaza de fapt senzatia de a invata, senzatia de a fi intr-o relatie sau senzatia de a avea o ocupatie. Nu au un scop precis, nu au un plan , ei doar traiesc.

Nu e nimic rau in a vrea sa traiesti cat mai frumos atata timp cat nu incurci pe nimeni.

E o vorba in popor: daca a destula rabdare o sa afli de ce nu a mers cand voiai tu, Mi-a fost confirmata in repetate randuri.

Testul timpului nu da gres. Daca esti un constructor sigur ai un plan, ai pus la punct fiecare detaliu. Stii ca atunci cand respecti planul facut la final te vei bucura de ceea ce ai creat. Arhitecti exista in toate domeniile vietii. O conditie esentiala pentru un constructor este rabdarea. Este imperios necesar sa ai rabdare si sa fii atent, sa estimezi corect momentul in care poti lua decizia de a face o mutare.

Pe de alta parte un fumator de viata e mereu pe fuga. Din moment ce el nu are un plan si nu il intereseaza produsul finit timpul devine dusmanul lui. Ideea este sa bati un cui intr-o grinda, sa vezi cum este, cum te face sa te simti , ca sa te poti lauda la un moment dat „bhaaai, eu stiu sa fixez grinzi” si apoi sa o iei din loc pentru ca sunt atatea lucruri pe care trebuie sa le bifezi.

Problema apare atunci cand un fumator de viata incearca sa se asocieze cu un constructor. Problema nu este a fumatorului de viata, cat a constructorului. De ce? Pai… vine un fumator de viata care a bifat x, y, z activitati, le-a trecut in CV ca experienta (si nu minte pentru ca de facut le-a facut) si iti spune „eu am experienta in x, y, z domenii”. Te da pe spate. Te gandesti „omul asta e valoros. Daca ma asociez cu el, la experienta pe care o areee… este imposibil sa nu imi iasa”. Insa el se asociaza cu tine ca sa te transforme intr-o bifa dupa care isi vede de drum.

Cum poti sa triezi constructorii de fumatori? Simplu. Testul timpului, al rabdarii. Un fumator de viata  nu o sa aiba niciodata rabdare sa construiasca. El traieste acum. Nu are viziune, nu are dorinte, nu gaseste satisfactie in creatie, el este doar consumator.

Toti, dar absolut toti, pica testul timpului.

Puteti recunoaste fumatorii de viata in relatii? 🙂

Sunt aceia care dupa un timp (de la cateva zile la cateva luni, 2-3 ) gasesc un pretext sa isi vada de drum. Ei nu stiu ce vor. Doar testeaza… si perioada de testare se poate extinde pana la senectute. Nu ii intereseaza investitiile sentimentale.

Tzac-pac ne-am cunoscut. Dupa doua saptamani… tzac -pac… vorbim de nunta. Dupa o luna nunta e gata. La fel, tzac-pac.

La cateva zile dupa nunta planificam copiii. „Hmm , oare cum o fi sa ai copii? Tzac-pac! S-a nascut copilul. Hmm, nu e asa frumos cum povestesc unii. Copiii plang si fac mult rahat, te determina sa cheltuiesti bani si necesita mai multa atentie decat imi imaginam. E cam plictisitoare relatia asta! In plus, crdeam ca atunci cand ne casatorim facem sex mai des  decat inainte. Tzac-pac… divort. Ne vedem de viata noastra. ” Si totul intr-un timp record… doi ani, poate trei daca au nervii mai tari.  Genul asta de oameni la 30 de ani au deja trei-patru divorturi la activ si mai multi copii pe care ii viziteaza sau nu.

Recunosti o persoana care vrea sa construiasca ceva dupa rabdarea si perseverenta de care da dovada.

TESTUL TIMPULUI. 🙂

PE PIATA

In  relatii este la fel ca pe piata locurilor de munca: nu te adaptezi , ramai pe bara.

Te-au dat afara de la locul de munca  dupa zece ani de prestat . Te simti obosita si gasesti destul de dificil sa iti faci CV-ul prezentabil. Cumva, cu ajutorul unei prietene, reusesti sa il incropesti dar ce faci cu stima de sine , cu increderea?

O mana de prieneti buni , cei care au ramas langa tine indiferent de rahatul prin care treci, indiferent cat de deprimanta esti sau ca esti o companie oribila, iti tin discursuri motivationale : Nu te lasa! Nu esti chiar asa de in varsta! Nu -i timpul trecut! Te poti mobiliza! E ca mersul pe bicicleta.

Dintr-o data te simti plina de viata. Incepi sa crezi ca valorezi ceva, Te uiti in oglinda si iti dai seama ca nu ti-ai pierdut stralucirea, inca. Iti spui: NU! Nu ma dau batuta! Nu renunt!

Te apuci si citesti carti motivationale care iti povestesc retete de succes ale unor indivizi care par fericiti  (si eu as fi fericita cu banii veniti din drepturile de autor). Incet-incet iti revii si trimiti CV-ul tau la fiecare companie care te intereseaza.

Primul interviu… zambitor.. totu-i frumos, organizat, stralucitor. Nu, nu te potrivesti profilului. Iesi abatuta din cladire. Incepi sa crezi ca iar ti se naruie Universul.

Ajungi acasa. Mai deschizi un pic cartea aia motivationala dupa ce ti-ai umflat fatza de plans.

Intre timp mai faci un curs de recalificare. Niciodata nu e tarziu pentru adaptare, si apoi… da bine in CV.

Parca-parca ti-ai recapatat curajul incat sa faci fata urmatorului interviu.

Al doilea interviu: stiti… noi apreciem capacitatea de adaptare a angajatului. Da , avem nevoie de personal cu experienta si totodata deschis noului (in traducere: o persoana cu o vasta experienta dar care sa fie dispusa sa-si ia la revedere de la experienta pentru ca noi vrem sa o invatam de la zero cum sa se plieze pe necesitatile noastre).  Uneori va fi necesar sa ramaneti peste program.

– Orele suplimentare se platesc?

– Noi rasplatim pasiunea. Vrem sa vedem ca investesti pasiune asa cum a  investit fondatorul companiei.

– Bine, dar am si eu viata personala! Pentru aceea cand mai am timp? Cand mai am timp sa traiesc?

– Compania noastra ofera concedii platite. 24 de zile intr-un an.

– Nu stiu… as vrea sa ma mai gandesc.

– Desigur. Fiecare trebuie sa-si evalueze prioritatile.

Refuzi oferta. Ti-ar place sa ai un pachet de beneficii avantajos dar parca iti place sa traiesti si viata pe care o ai , inainte sa nu te mai poti misca fara baston.

Trece timpul. Se aduna facturi de plata. Te simti stransa cu usa. Iti dai seama ca orice salariu e mai bun decat nici un salariu. Iti propui sa accepti urmatoarea oferta de munca. Chiar daca nu vei mai avea asa de mult timp pentru tine si daca n-ai bani, poti sa-ti bagi timpul liber fix in … fund.

Nimeresti un loc de munca prost platit unde metoda de comunicare intre superior si angajat este codul Morse batut cu biciul.

N-ai acceptat a doua oferta pentru ca ti s-a parut deplasata si ai asteptat pana ai devenit disperata si ai acceptat orice.

Ziceam ca toata povestea este similara relatiilor intre barbati si femei.

Dupa 10 ani de casnicie divortezi. Esti o femeie cu experienta si cu cel putin un copil. Te gandesti: nu mai rezistam oricum in rahatul ala. Trebuie sa gasesc ceva mai bun.

Dupa ce iti revii fizic si psihic te aranjezi astfel incat sa iesi cu o marfa buna pe piata oamenilor disponibili .

Incepi sa mai scoti si tu nasul in lume: gasesti fie sub pregatirea ta, fie cu pretentii prea mari, fie… interesati doar de part-time.

Te retragi dezamagita o vreme. Te gandesti daca mai valorezi ceva cumva. Intre timp iti vine ideea ca ar trebui sa te repari. Poate esti defecta, de-aia nu merge.

Dupa ce te aduni te inscrii la cat de multe seminarii de dezvoltare personala iti permite bugetul. Ai un singur tel: TREBUIE SA MA REPAR! E CEVA NEINREGULA CU MINE!

La cursurile de dezvoltare personala ti se confirma ca esti defecta, ca trebuie sa repari relatia cu trecutul, cu parintii, cu rudele moarte, cu rudele vii, cu prietenii, cu dusmanii. Toate acestea necesita mai multe seminarii, mai multi bani si munca sustinuta cu tine insuti. Credeai ca viata ta e un vis urat. Acum ai certitudinea ca e un cosmar.

Dupa 4-5 seminarii de dezvoltare personala ai curaj sa declari ca esti o noua tu. Gata! De acum trebuie sa se vada rezultatele.

Incerci iar sa mai pui de o relatie.  Esti mai mult decat calificata. Tipul nu iti face fata si pleaca. Nu esti tu. E ceva la el. Iarta-l ! Iart-o si pe ma-sa care l-a nascut si pe taica-su care i-a fost model masculin. Nu in ultimul rand iarta-te pe tine ! E ceva in trecutul tau care atrage imbecili! Poate e ceva karmic. Iarta-te ca sa nu te imbolnavesti de ceva incurabil  (fie vorba intre noi , cursurile de dezvoltare personala cred ca sunt o conspiratie internationala menita sa ucida revolutia feminista si sa faca femeia mai toleranta decat era cand incasa pumni in gura cu zambetul pe buze si pupa mana stapanului).

Respiri plina de serenitate. Nimic nu te poate dobori. Iubirea este peste tot. Tu esti iubire. Cu toate astea te simti singura ca dracu si plina de ciuma bubonica.

Prietenele tale iti confirma ca nu e nimic in neregula cu tine. „Ce-i al tau e pus de-o parte”. Nu se stie cat de de-o parte.

Prinzi curaj. Iesi iar la intalnire. „Nu e nimic in neregula cu mine. Sunt iubibila.”

Urmatorul iti spune ca el isi doreste foarte mult o relatie dar tine mult si la libertatea lui. (in traducere: eu o sa vin si plec cand vrea cula mea . Asa sunt eu. Cine ma iubeste ma accepta asa cum sunt. Nu-i nimic aiurea in a vrea sa te puti , fara atasamente, fara resposabilitati. Responsabilitatile sunt pentru fofonari si ladari. Eu stiu care imi este valoarea. Daca vrei sa fii cu mine… cand sunt pe acasa.. ok).

Te gandesti: ce sa fac?  Sa accept? Daca nu accept o sa fiu iar singura. Daca accept, macar e cineva care se gandeste la mine din cand in cand. O sa am si eu cui sa fac lucruri (curat in casa, mancare, spalat calcat rufe…)

Accepti compromisul. Pana la urma nu mai esti chiar tanara, ai ceva experienta la activ, ai si un copil. Umbla vorba in targ ca alea cu un copil sunt bune numai part-time. Nu mai poti face nazuri. Femeile singure sunt triste.

Trece o vreme si iti dai seama ca de fapt femeile singure intr-o relatie sunt triste. Daca atunci cand esti solo mai ai speranta care iti pune un zambet in coltul ochilor, cand esti singura intr-o relatie speranta nu e prietena ta. Speranta nu se uita la oamenii care au ales cu mana lor. Ei au lua o decizie si trebuie sa traiasca cu ea. Deci Single with Hope, In a Relationship with Decision.

Exista femei care ar face oricate cursuri de recalificare si de mulare pe situatie, oricat de jalnic ar fi angajatorul, pentru ca, da, el este angajatorul, el plateste facturile si papica, el cumpara hainute, masinute si vacante. Daca nu ne purtam conform codului deontologic putem zbura  si cine stie cand ne mai angajeaza altul, nu? Altfel nu mai vin banii. E in pericol viata!

Eu, pe de alta parte, ma gandesc : de ce as deveni mai toleranta? De ce as accepta orice? Eu imi platesc singura facturile. Da, e drept ca nu imi cumpar imbracaminte in fiecare an, nu merg in vacanta in fiecare an, exista luni in care abia am ce sa mananc, dar sunt libera, nu sunt sclav pe plantatie.

De ce mi-ar pasa daca sunt placuta sau nu? De ce mi-ar pasa daca am o relatie sau nu? Atata timp cat oferta ma lasa rece de ce m-as agita?

I’m a free lancer 🙂 Vrei sa incheiem un cotract? Atentie la literele mici ! Am experienta.

PLASTURELE

Hmmm… da… aveam nevoie de un plasture.

Unii isi pun plasturi ca sa se lase mai usor de fumat, sau sa slabeasca … Eu imi pun un plasture ca sa pot trece mai usor peste relatiile care n-au mers.

Pot sa ma declar norocoasa ca profit inca de asa ceva.

El este acolo, aproape mereu pregatit, aproape mereu dornic. Spun aproape pentru ca nu este de fiecare data  cand vreau eu, dar sigur este cand am cea mai mare nevoie.

La inceput eram revoltata ca el, plasturele, nu imi poate satisface toate nevoile pe care le am .  Acum am inteles ca imi ofera ceva mai presus de toate nevoile marunte – ma face sa ma simt femeie… prin felul in care ma priveste, prin felul in care ma observa si este rabdator cu toate schimbarile si toanele mele.

El nu este langa mine zi si noapte, nu imi face piata, nu imi aduce bani in casa, nu merge cu mine in concedii insa e singurul care reuseste sa-mi puna lacrimi pe fata , si nu lacrimi de tristete ci de extaz, el ma accepta asa cum sunt: cu celulita , un pic de burtica si alte semne lasate de timp iar  felul in care ma atinge ma face sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume.

Am intalnit ceva barbati la viata mea insa mai toti aveau ton de ocupat, conexiunea era bruiata sau erau chiar deranjati iremediabil. E destul de dificil sa prinzi conexiune cu semnal bun si puternic 🙂 Destul de rara compatibilitatea . Nu spun ca nu sunt buni. Sunt buni… dar nu pentru mine.

Sunt constienta ca este un targ, un schimb, dar nu-mi pot imagina viata fara bonusul asta.  Apreciez ca dupa toate suturile in fund si piedicile presarate in viata mea, pentru condiment, mai pot sa ma bucur de cate o prajiturica din cand in cand.

Am incercat sa-l indepartez in repetate randuri asa cum iti propui in fiecare zi  „de maine nu o sa mai mananc carbohidrati , mananc numai fructe si legume”, incercand sa gasesc ceva permanent, sa cladesc ceva. In tot tumultul , in toata cautarea el a ramas reperul meu. La naiba cu regulile astea stupide! Carbohidratii ma fac sa ma simt bine.

Chiar daca e posibil sa nu fie adevarat imi place sa cred ca , intr-un fel, si eu sunt speciala pentru el.

Iti multumesc ca existi in viata mea.

ROLURI

Citeam zilele trecute un ghid al flirtului postat pe blogul unui tip. In mare toate regulile puteau fi condensate intr-una singura, esentiala: o fata/ femeie nu trebuie sa arate unui tip ca este interesata de el. O feminina a postat drept comentariu ceva care in mare ar fi fost: cum!? daca mie imi place un tip sa nu ma duc la el sa-l agat?

Intotdeauna citesc comentariile unei postari. Ceea ce scrie autorul are un parfum aparte dar comentariile, comentariile sunt seva. Ele  te ajuta sa iti faci o idee despre ce anume bantuie prin creierii oamenilor, care le mai sunt problemele. Atunci cand mergi pe strada nu prea poti sa iti faci o parere despre oameni, Ei nu merg cu gandurile intr-o bula care pluteste deasupra capetelor ca in benzile desenate. De asta au fost inventate campurile de comentarii care imi plac foarte mult.

Inchizand paranteza generoasa revin la miezul problemei si anume codul etic al relatiilor dintre sexe.

Multa vreme codul meu etic se baza doar pe invataturile transmise de mama mea, invataturi care m-au handicapat din multe puncte de vedere dar arta  consta in ce anume obtii prelucrand bagajul de informatii pe care le ai si nu cantitatea lor.

Observand felul in care se desfasoara acest joc al seductiei la oameni am putut sa extrag ceva concluzii din studiu: barbatii sunt obisnuiti cu respingerea, cu refuzul, pentru ca ei au mai mult antrenament in domeniu. Ei au un target: sa cucereasca si sa marcheze teritoriul. Pentru asta sunt nascuti : sa cucereasca. Plecand la drum cu acest tel suprem in momentul in care un barbat este refuzat nu este un capat de lume , pentru ca are in vedere o multime de variante si nu se opreste la prima care l-a refuzat. Aproape brusc isi comuta atentia pe urmatoarea si isi concentreaza eforturile in vederea captarii atentiei si cuceririi.

Chestia asta imi aduce aminte cat de naiva am fost la un moment dat, sau cat de naive sunt unele fete la anumite varste. Am plecat la mare cu un grup de amici , de 1 Mai. In grupul acela exista un baiat caruia ii placea de mine. Prostia a fost ca eu aveam impresia ca lui ii place de mine in acelasi fel in care mie imi placea de el, Am aflat destul de curand ca el vroia ceva anume de la mine, acel ceva ce eu nu eram dispusa sa-l ofer atunci. Marele meu shoc a fost cand a doua zi baiatul nu ma mai cunostea. Brusc nu mai petrecea timp cu mine, nu ma mai tinea de mana, nu mai dansa cu mine, nu ne mai sarutam. Eram o straina. Spre seara lucrurile s-au lamurit: a gasit ce cauta in alta parte. Si inca o data imi rasunau cuvintele mamei in minte „ai grija! barbatii nu vor decat un singur lucru: sa te ….” nu mai stiu exact cum s-a exprimat mama dar ideea era ca „vor sa ti-o traga”. Atat! Nu vor altceva de la tine, Nu ii intereseaza ce gandesti, ce preferinte ai. Se prefac interesati pana isi ating scopul apoi… neext!

In schimb, o femeie cam are probleme atunci cand este refuzata. De ce? Pentru ca din vremuri ancestrale barbatul era initiatorul. Femeia era cea care accepta sau nu. Femeia nu are exercitiul initierii actiunii. Daca avea gena asta in sange exista o mare probabilitate ca ea sa se obisnuiasca cu respingerea. Barbatul , prin simplul fapt ca cere, pare mereu dispus sa accepte oferta. In momentul in care el respinge oferta asta e un vot de blam serios.

Ca sa initiezi o actiune trebuie sa stii exact ce vrei. In general , barbatii stiu ce vor: pachetul de baza. In general, femeile nu stiu ce vor pentru ca au fost invatate sa astepte sa fie alese, sa nu alerge dupa barbati,  pentru ca nu se cade si pentru ca vor fi catalogate femei usoare, femei care – ca un paradox- barbatii in mod oficial nu le plac dar le aleg cu precadere.

La ei este simplu. Barbatii nu doresc lucruri complexe, complicate, asa cum ne dorim noi. Ei vor sex. SIMPLU. Femeile vor dragoste, afectiune, siguranta, aventura si toate astea de la un sngur barbat eventual.

Atunci cand te duci si initiezi un contact care sunt sansele ca sa obtii doar sex si care sunt sansele sa obtii ce isi doresc femeile? Mda. Asa ma gandeam si eu.

In interactiunea dintre un barbat si o femeie el isi obtine satisfactia imediat, pentru ca vrea putin. Chiar vorbind doar despre actul sexual in sine unei femei ii ia ceva pana se incalzeste si pana obtine orgasm  – unele nu obtin orgasm de fiecare data, altele deloc intr-o viata si asta nu pentru ca nu se pricep ele si pentru ca fiecare instrument are nevoie de incalzire. De-aia se numeste arta.

Cand te duci la concert muzicantii isi acordeaza si isi incalzesc instrumentele, atletii isi incalzesc corpul inainte de competitie si ar mai fi cateva exemple. In concluzie , ca sa iasa treaba bine, este nevoie de incalzire. Si apoi nu cred ca noi, fetele , ar trebui sa luam personal toata treaba asta. Unii, asa sunt ei. Daca vrei sa observi, mergi la sala si uita-te cati isi fac incalzirea si cati trec direct la exercitiul propriu-zis de umflat muschii. Asta o sa-ti spuna multe despre felul in care ei fac treburile de obicei.

Buuun… . In timp femeile si-au propus sa se adapteze vremurilor si odata cu emanciparea s-au gandit ca ele pot deveni initiatoare si ca pot fi si ele barbati. Astfel au inceput sa devina mai agresive si sa aleaga ele barbatii. Totul ar fi frumos daca nu ar  fi bulversant. Femeile au iesit la cucerit barbati. „Pai, stai putin! Noua ce ne mai ramane de facut in cazul asta? ar spune barbatii. Sa ne transformam in fetite simandicoase care refuza oferta fetelor.”

Ceea ce nu inteleg femeile este ca daca un barbat nu te vrea poti sa te pui si in cur ca nu merge. Atunci cand nu este atras de tine nu merge. Totul este sec si fara sens. Da, e minunat, Iti place un tip si te duci si il agati. Reversul medaliei este ca nu ti-ai dat sansa sa afli daca el chiar te place sau te foloseste de umplutura pana apare ceva care chiar ii starneste interesul. Ei accepta aproape orice li se ofera pentru ca „cine stie cand mai pica vreuna”.

Daca simte careva dorinta sa ma contrazica… Imagineaza-ti cum este o partida de sex cu un tip care arde sa puna mana pe tine, sa te simta, sa te guste sa-ti exploreze fiecare particica a corpului, sa se delecteze descoperindu-te. Cum e? Super nu? Deja te ia cu ameteala? OK. Acum imagineaza-ti un tip care accepta sa faca sex cu tine, se pune pe spate si spune „arata-mi ce poti” Tu initiezi actul deci se presupune ca esti incalzita deja, nu? Asa ca nu te mai incalzeste el. El sta pe spate si primeste, asa cum faceau femeile acum o suta- doua de ani, si unele si in zilele noatre. Si tu incepi sa fii …barbat. Incepi sa te misti tu , si te misti si te misti si el termina… si tu …nu. Si stii de ce? Pentru ca tu esti femeie si el e barbat., tu ai fost creata sa vibrezi cand esti dorita.

Indiferent ce ai face barbatul trebuie sa ramana initiatorul. De ce? Pentru ca intr-o relatie conteaza ce iti doresti tu dar conteaza foarte mult ce isi doreste el, ce fel de relatie isi doreste. Daca tu esti genul de femeie careia ii place sa faca cuib, adica relatie pe termen lung, o sa te duci sa agati un tip care proabil vrea doar sa isi mentina masina pornita, sa nu rugineasca. Poate el nu vrea sa-si parcheze masina in garajul tau pentru multa vreme. Si atunci nu vei stii ce intentii are pentru ca nu l-ai lasat sa actioneze. Felul in care un barbat initiaza contactul interuman spune multe despre intentiile lui. Iar tu, care ar trebui sa studiezi toate micro semnalele astea ii dai lui mestecat, faci un short-cut , faci munca lui si el spune la sfarsit doar „da” sau „nu”.

Nu spune nimeni sa te transformi in Regina de Gheata si sa-i trimiti la plimbare ca hobby.  Poti sa transmiti semnale prin care el, vanatorul, sa-si dea seama daca esti interesata sau nu. Barbatii se uita dupa semnalele de disponibilitate pentru ca, in ciuda a ce credem noi despre ei, ei urasc refuzurile si nu se arunca daca n-au macar un mic beculet verde.

Cam ce se intampla acum cu relatile intre sexe este ce s-ar intampla la teatru daca si-ar schimba actorii rolurile intre ei, un haos total.

Ma bucur in fiecare zi ca nu imi traiesc adolescenta acum, desi imi plange sufeltul pentru copiii de acum. Ma bucur ca am ajuns sa am destula experienta incat sa nu ma mai poata pacali cineva usor. Chiar daca raman cu garajul gol o vreme macar stiu ca atunci cand o sa intre vreo masina in el a fost rezultatul unei alegeri constiente, cunoscand de la inceput probabilitatile.