Posts Tagged ‘sexualitate’

CEVA S-A PIERDUT PE DRUM…

Recent m-am surprins gandind ca traiesc intr-o societate care se doreste moderna, in care tehnologia avanseaza cu viteza ametitoare, insa la fel de ametitor ne departam de esenta noastra – SUFLETUL. Avem baza tehnologica insa undeva s-a rupt o veriga. Spun asta pentru ca in pofida tuturor mijloacelor ce ne stau la dispozitie ne-am departat unii de altii si mai ales de noi insine. Cumva am pierdut din vedere acel „in final de fapt ce conteaza?”

Simt ca traiesc intr-o societate a tabu-urilor in care mai toti suntem obisnuiti cu termenii, conceptele, insa picam la examenul de acceptare. Avem la dispozitie canale media, avem la dispozitie logistica dar cumva comunicarea este la pamant. Ne scaldam in pornografie insa tributul platit este viata noastra sexuala pe cale de disparitie. Feminitatea si gratia fac loc vulgarului, non-valorii. Punem pret din ce in ce mai mult pe forme fara fond. Multi dintre noi avem diplome care ne imbraca, diplome pe care le tinem in fata cand suntem intrebati „cine esti?” – sunt doctorul cutare, sunt inginerul cutare, sunt economistul cutarica. Am trei, cinci, zece diplome, ocup functie de conducere in companie, conduc o masina traznet, ma imbrac numai de la magazinele de firma insa ceva nu merge in viata mea personala, ceva nu se leaga. Nu-i nimic! De ce sa investesc in ceva inutil? zic multi. Mai bine urc pe culmile gloriei profesionale, in felul acesta voi uita ca acasa sunt singur.

Aceasta minunata tehnologie este singura particularitate care ne deosebeste de Evul Mediu. De ce indraznesc sa afirm asta? Pentru ca de omorat ne omoram intre noi – rare sunt speciile care se autodecimeaza, daca nu foarte rare – ne chinuim semenii intr-un lant sclavagist invelit frumos in ploleiala capitalista. La serviciu nu suntem toti oameni si colegi care conlucreaza, suntem impartiti in executanti si sefi cu drept de viata asupra celorlalti. In familie nu suntem parteneri, exista barbatul sef si femeia subaltern (desi in ultima vreme s-au mai schimbat rolurile). Sustinem ca sutem civilizati si evoluati insa, de multe ori, luam deciziile cu tenta mascata de discriminare.

Oriunde te uiti in jur observi o goana a unui Tom dupa un Jerry, exista lupta asta pentru a ne dovedi, insa nu valoarea ci puterea unuia asupra celuilalt.

Intr-o lume in care barbatul este inamicul femeii, parintii sunt inamicii copiilor, sefii sunt inamicii subordonatilor, stau si observ un organism imens care se autodistruge, isi neaga natura, ca un Creator care incearca sa se desfiinteze si in procesul asta nu isi produce decat nefericire, o stare mizerabila.

Atunci cand am fost creati am fost dotati exact cu ce aveam nevoie ca viata noastra sa se desfasoare in armonie.

Am petrecut multe ore din viata mea gandindu-ma „ce rost are impartirea rasei umane in doua sexe diferite?”. Care a fost rostul acestei creatii daca barbatul si femeia sunt dusmani si isi produc de cele mai multe ori suferinta? Care mai este rostul avand in vedere ca atat barbatul cat si femeia au ajuns recent la concluzia ca pot trai seperat bine-merci, fara sa aiba nevoie unul de celalalt?

Teoria conform careia scopul existentei barbatului si femeii este simpla procreere nu m-a multumit. Puteam sa ne inmultim si separat, fara sa avem nevoie de ajutorul celuilalt.

Cu riscul de a spune ca am vazut prea multe filme fantastice, imi amintesc faptul ca in fiecare poveste comoara era ascunsa iar pentru a intra in camera comorii exista o cheie divizata in doua astfel incat nimeni nu putea accesa comoara singur, mai avea nevoie de cel putin un partener. Atunci m-am gandit ca exact asta se intampla si cu noi: am primit mostenire o comoara, un rezervor de energie si pace, de multumire si satisfactie nemarginite insa nici barbatul si nici femeia nu le poate accesa decat in pereche. Desi fiecare dintre noi are cate o jumatate de cheie gasim cu dificultate jumatatea complementara care sa se potriveasca exact. Multi nu avem rabdare sa cautam jumatatea potrivita…. poate din lacomie, poate din nerabdarea de a gasi comoara promisa. Ne dam seama apoi ca toata cautarea a fost un esec si renuntam, fara sa invatam din greseli, si cautam satisfactia in altceva: pozitie sociala, stare financiara, acumularea de titluri si diplome.

Poate ca la un moment dat oamenii vor realiza ca s-au departat de casa. Tintesc departe, isi irosesc existentele si energia pentru depasirea obstacolelor pe care ei insisi le-au plasat in drumul propriu apoi se mira si ridica pumnul amenintator spre cer din pozitia omului batut de soarta si neputincios.

Acum mii ani barbatii s-au temut de femei si s-au hotarat sa le supuna. Multi ani dupa aceea femeia s-a temut de barbat si l-a vazut ca pe un dusman. In tot razboiul asta au pierdut ambele tabere. Atat femeile cat si barbatii au fost rezervati si nu s-au oferit ca intreg unul altuia pentru ca a primat controlul.

Cheia?! Barbatul si femeia nu trebuie sa fie inamici pentru ca numai impreuna pot ajunge la acel rezervor de energie infinita, la starea de sublim.

De vreo doua zile am inceput sa citesc o carte de psihologie practica aparuta la editura TREI, si anume „Barbatul de azi explicat femeilor” scrisa de catre Gerard Leleu – medic, sexolog si terapeut de cuplu -, o carte care a venit pe fondul gandurilor mele din aceasta perioada, cu scopul precis de a-mi raspunde la intrebari.

Traiam cu impresia ca am ajuns la un anumit nivel de cunoastere a naturii masculine dar odata cu parcurgerea acestei interesante lecturi am realizat ca nu stiam multe lucruri. Barbatii nu prea vorbesc despre sentimentele lor si asta pentru ca ii face sa para vulnerabili. De multe ori femeile nu stiu sa asculte sau sa citeasca dincolo de starile aparente ale barbatilor.

Barbatii sunt de fapt baietei captivi in corpuri de super-eroi. Noi ii vedem puternici si invincibili datorita fortei lor fizice, insa emotional cred ca sunt mai vulnerabili decat noi, femeile.

Cum sunt atat de sigura? Natura imi demonstreaza ca materia fragila este pastrata in recipiente rezistente, asa cum creierul uman fragil este protejat de o cutie craniana dura, asa cum nuca are o coaja dura care protejeaza miezul dulce si bun la fel si oamenii care ne par duri sunt de fapt cei mai sensibili dintre noi, iar coaja dura nu este decat modalitatea lor de a se apara. In felul acesta se manifesta echilibrul in natura sau legea compensatiei.

Noi, femeile, am fost nevoite sa ne adaptam si am devenit mai rezistente emotional desi parem de cele mai multe ori fragile. Gasim in noi de cele mai multe ori puterea de a ne ridica dupa fiecare cadere si de a merge inainte.

Am esuat intr-o casnicie?! Nu-i nimic! Data viitoare va fi mai bine! Nu am cu ce sa ma imbrac? Nu am ce sa mananc? Nu-i nimic! Gandul ca am reusit sa am grija de copiii mei ma face sa merg mai departe.

Femeile nu sunt atat de fragile emotional. Ele isi permit sa planga, sa se vaite, sa povesteasca toate acestea constituind o supapa de refulare emotionala. Societatea a impus barbatilor alt etalon: un barbat nu plange, un barbat nu se vaita, barbatul e stalpul familiei, el trebuie sa poata caci altfel este un ratat. Presiunea e mult mai mare.

Cred ca ar trebui sa vina vremea in care barbatii sa-si accepte latura feminina si sa permita sa fie consolati, mangaiati si sprijiniti fara sa le stirbeasca din barbatie, sa permita femeilor din viata lor sa le fie partenere si prietene fara teama ca vor fi subjugati cine stie carei vraji si transformati intr-o leguma.

Cred ca ar trebui sa vina vremea in care femeile cu apetit sexual sanatos sa nu mai fie stigmatizate ca stricate, ci ca aliate ale barbatilor in obtinerea unei relatii armonioase.

Negand aspecte ale naturii noastre ne indepartam de atingerea starii de plenitudine.

Imi vin in minte: armonie, fara discriminare, senzualitate, iubire neconditionata, sprijin, parteneriat, pace.

Va doresc sa fiti tineri intelepti si … sa fiti iubiti.

Anunțuri