Posts Tagged ‘prietenie’

Să dea naiba să plângă vreunul la înmormântarea mea!

În toate poveștile pe care le-am citit, comorile erau lucruri palpabile, pietre prețioase, aur, cam tot ce puteai da la schimb ca să obții o viață fără griji. Pirații alergau după cufere doldora de bani de aur și diamante pe care le furau de la negustorii bogați și le ascundeau pe o insulă pustie, neştiută de nimeni, pentru care desenau o hartă care conținea cel puțin un X, ca să știe să se întoarcă. E o vorbă din bătrâni „în gusturile omului nu poți să te…” , așa că nu o să o fac, pentru că sunt o lady.

Sunt și eu un fel de pirat. Diferența e că eu nu fur, ci ademenesc bogățiile la mine, iar pentru mine bogățiile arată un pic altfel. Eu prețuiesc mierea din sufletele oamenilor, dar nu mă duc la om, îl pocnesc și i-o fur. Nuu! Pentru că odată furată, mierea se transformă în fiere.

Eu am un suflet ca o amforă, pe care am decorat-o frumos şi o păstrez mereu curată, adică nu las pe orișicine să-şi deverseze reziduurile în amfora mea. Eheei şi atunci se întâmplă lucruri frumoase pentru că vin oameni frumoși şi își depun mierea asta aurie în amfora ta.

Aşa s-a întâmplat că, pe lângă frații pe care mi i-au dat mama și tata, am mai cules și alții de pe drum.

Am o prietenă bună – un diamant, un om care îmi știe toate nebuniile. Toate tâmpeniile pe care vreau să le fac le fac cu ea. Mergem la filme la care nimeni nu râde şi ne tăvălim de râs, mergem la cofetărie și cumpărăm prajituri mai multe de cât putem mânca, ne spunem una alteia secretele, dar nu înainte de a ne asigura „îţi spun ceva, dar nu râzi, da?!”

Într-o zi, la cofetarie, i-am zis: „Să dea naiba să plângă vreunul la înmormântarea mea! Vă strângeți și spuneți bancuri și râdeți până vă dor fălcile şi burta de râs, că altfel vă bântui, și știi că sunt în stare, da?”

Și ea, ce mi-a răspuns? „În alea 40 de zile până mă duc eu unde am treabă după ce mor, să vii în fiecare zi şi să mănânci o prăjitură de la cofetărie. Le încerci pe toate?”

Măăi, fată, tu mă iubești atât de tare, încât vrei să pier dintr-o comă diabetică, să vin cu tine?

Astea sunt nestematele mele. Nu am multe, le pot număra pe degetele de la o mână, dar sunt prețioasele mele. Decât să am cutia plină de cioburi colorate, mai bine câteva nestemate bune.

Acum, serios! Să nu dea naiba să plângă vreunul, că vă văd pe toți și am învățat niște șmecherii de fantomă din filme!

… Să vă fie tuturor coroana plină de nestemate.

PRIETENII

Omul strange intr-o viata experiente cate stele-s pe cerul de vara. In vietile unora se perinda mai multi oameni. Unii doar trec, altii aleg sa mai ramana o vreme. Putini se lipesc de sufletul tau si, intr-o explozie de fericire, ii numesti prieteni.

Pentru copii lucrurile sunt foarte simple. Ei numesc prieteni pe toti cei care se joaca cu ei, care le imprumuta o guma de sters sau o carte. Azi suntem prieteni, maine nu mai suntem pentru ca i-ai zambit baiatului de care imi place mie. Baiatul a zambit alteia. Am realizat ca suntem doua toante. Suntem prietene din nou. Ne leaga inca o experienta.

Lucrurile se schimba pe masura ce devenim adulti. Nu toti cei care se apropie de tine o fac cu intentii pure. Problema e intensa atunci cand prietenii ne tradeaza sau ne dezamagesc. Nu ne gandim niciodata ca ne-am grabit noi sa ii primim in cercul de prieteni si am turnat peste capetele lor o galeata plina cu asteptari uitand ca ei sunt doar oameni.

Dar de-ajuns cu asta !

M-am pornit sa scriu pentru ca azi am ras cu lacrimi dintr-o prostioara, cum de altfel se intampla mereu cand rad cu lacrimi. Exista mereu o prostioara haioasa care imi dizloca suvoaie de lacrimi si imi provoaca febra musculara si, cel mai important, mereu se intampla in prezenta unei prietene.

Nu am multe prietene dar cele pe care le am sunt oamenii fata de care imi deschid sufletul in toata splendoarea lui. Prietenele mele nu sunt fetele de conjunctura, nici cele care isi mai amintesc de mine cand au nevoie de ceva. Ele sunt oamenii care m-au ajutat sa trec prin foc, care n-aveau nimic de castigat facand asta, inafara de inima mea deschisa.

Toate prietenele mele ma critica, ma cearta, imi dau sfaturi , ma incurajeaza si imi sustin visele pentru ca ele stiu ca un om nefericit si fara vise e un om mort. Asta fac prietenii: sunt aripi pentru zilele in care nu te mai poti misca.

Intre noi toate exista o relatie speciala ce nu are nevoie de confirmari sau asigurari. Noi comunicam prin gand si ne intalnim prin oras fara sa fi stabilit inainte. Vorbim o data pe luna, ca asa ne duce viata in larg,  dar e ca si cum am fi vorbit alaltaieri.

Cele mai dragi imi sunt momentele in care radem impreuna, cand ne alimentam imaginatia si ipotezele hazlii. Viata este ca un film, dar o comedie, nu o drama.

Imi plac momentele in care planificam ce o sa facem daca una din noi pleaca inaintea celeilalte:

– Eu vreau ca la petrecerea mea de plecare toata lumea sa spuna bancuri si sa povesteasca intamplari hazlii. Daca nu faceti asa o sa va bantui …si stii ca ma tin de cuvant!

– Eu vreau ca tu sa vii la cofetarie si sa mananci o prajitura pentru mine.

– In  40 de zile, pana pleci, vin si mananc prajitura ta preferata.

– In fiecare zi ?

– Pesemne ca vrei sa te urmez in scurt timp. Cum in fiecare zi? Exista cai mai rapide.

– Eu cand o sa mor vreau sa fiu incinerata si sa mi se imprastie cenusa de pe Varful Omu’.

– Ei, si cine crezi tu ca urca pe Omu’ sa te imprastie pe tine de sus?

– Voi! 🙂

Va multumesc ca existati. Fara voi viata ar fi incolora, inodora si insipida.

Pentru fiecare rana pe inima Dumnezeu iti trimite o cutiuta cu o pomada numita Prieten.

Gasiti cinci expresii despre prieteni:

1. Omul fara prieteni este sarac.

2. Drumul catre casa unui prieten nu este niciodata lung.

3. Inima isi cunoaste prietenii.

4. Nicio avere mai buna decat prietenul cel bun.

5. Cei care se potrivesc, lesne se imprietenesc.

Va doresc o viata mai buna si cu cel putin un prieten apropiat de suflet.