MANDRIA DE A FI ROMAN

Drapel RomaniaIn ultima vreme imi tot sare in ochi „mandru ca sunt roman”. Am stat sa analizez de ce imi apasa butoane expresia asta de fiecare data. E ideea in sine sau este contextul in care este folosita?

E minunat sa ai o identitate, sa apartii unui spatiu, unei comunitati, sa ai traditii si valori. Toate acestea sunt condimentele care dau gust persoanei care esti. Fara ele nu ai fi tu, cel de acum.

Nu ma enerveaza un roman cu reusite exceptionale, care a descoperit ceva sau care a adus un aport la bunastarea comunitatii din care face parte si care spune „Sunt mandru de realizarile mele. Am muncit mult. Mi-am sacrificat mult timp personal din viata muncind pentru visul meu. Societatea din care fac parte m-a sustinut. Nu as fi putut realiza toate acestea fara suportul comunitatii. Sunt mandru ca sunt roman!”.

Nu mi-ar apasa butoane „mandru ca sunt roman” in contextul asta.

De obicei „mandru ca sunt roman” este fluturat in vant de indivizi fara vreun aport semnificativ la evolutia societatii din care face parte, indivizi care nu au avut curajul sa isi urmeze visele, indivizi care au spus ce putin o data cuiva „n-ai sa reusesti”. „nu merita efortul”, „vei sfarsi la fel ca toti cei care au incercat”, „stiu eu pe cineva care a incercat sa faca asta si dupa un an a renuntat. Nu a mers”, „esti nebun!”, indivizi comozi care au preferat confortul muncii si sacrificiului timpului personal.

Si atunci vine intrebarea ” de ce esti asa mandru ca esti roman?” . De unde vine mandria asta? Ce o determina sa iasa la suprafata? De unde izvoraste? Ce vis ai avut si ai avut curajul sa te arunci peste prapastie ca sa il transformi in realitate? Pe cine ai ajutat sa isi realizeze visul? Ce aport ai tu la succesul cuiva? Ce aport ai la evolutia societatii din care esti asa mandru ca faci parte?

Societatea romaneasca traieste un paradox: pe strada ne injuram, nu dam doi bani pe cel de langa noi, care e si el roman – impreuna tu, el, ea, ei, noi formam o comunitate, vorbim o limba, avem in comun o istorie si ceva traditii – dar cand cineva castiga vreo competitie internationala brusc suntem mandri ca suntem romani. E posibil ca una din persoanele pe care le-ai injurat pe strada sa fie unul din geniile de care esti asa mandru. Nu e un pic contradictoriu?

Dar nu e nici macar asta. Nu e mandria ca un concetatean are o reusita personala. E o mandrie izvorata dintr-o frustrare ancestrala, din neputinta, din dorinta de a auzi ca si capra vecinului a crapat ca sa nu fii singur in mizerie.

Acum ceva vreme eram condusi de un om fara educatie care, in ciuda faptului ca ne calca in picioare ca pe covor, aparea la televizor laudandu-se ce grozav e poporul roman, ce realizari a avut, cum ne situam noi in varful piramidei. Astfel poporul roman a invatat ca e ok sa fie calcat in picioare atata vreme cat primeste si lauda si recompensa de rigoare. Dupa ce a cazut regimul comunist ne-am trezit liberi in lume cu atitudinea de superiori si super-valorosi. Am avut un soc cand vest-europenii ne-au dat peste nas. Scroafa cand cade din pom … masa x distanta… doare rau cand atinge pamantul. Gravitatia e nemiloasa dar are si ea un scop, sa te faca mai puternic. Nu am invatat nici lectia asta. Multi inca mai cad din pom si acum. E plina Europa de romani mandri care cred ca le stiu pe toate, si-o iau peste ochi de la straini apoi maraie printre dinti ca strainii sunt niste scarbe invidioase pe valoarea noastra.

Si ma intreb inca o data: de ce sa fiu mandru ca sunt roman? Cu ce sunt eu mai cu mot decat altii? Ce mi-a dat mie societatea in care m-am nascut inafara de o programare eronata?

Ce incercam noi de fapt sa demonstram? Pe cine vrem sa convingem? Pe noi sau pe restul lumii?

Acum cateva zile am citit un titlu de articol ” o romanca a luat cele mai bune rezultate la Cambridge dar romanii nu dau mai departe stirea pentru ca nu ii intereseaza”. Am lasat un comentariu in care le comunicam celor cu stirea ca poate romanii ar impartasi daca stirile nu ar mai folosi limbaj de lemn si ar reflecta realitatea (fata avea rezultate excelente la testul Cambridge, nu la Universitatea Cambridge). Mi-a raspuns un roman mandru ca pune pariu ca eu promovez manelari dupa culoarea pe care o am.

Si atunci ma intreb inca o data: de ce sa fiu mandra?!

Mandria izvoraste din orgoliu. Orgoliul exacerbat genereaza razboiae.

Poate ar fi minunat doar sa ii sustinem pe cei care vor sa realizeze ceva in viata asta in loc sa le punem bete in roate – stim cu totii in ce fel Statul Roman sustine educatia, sportul sau cercetarea – poate ar fi minunat sa ne simtim inspirati de cei care reusesc si in loc sa fim mandri sa ii felicitam pe cei care au reusit si sa ne bucuram ca exista sansa de a ajunge oriunde ne propunem daca vrem cu adevarat. Poate ar fi minunat sa incepem sa ne respectam.

Este foarte usor sa distrugi vise atunci cand nu ai avut niciodata unul.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by bardamu on 17 Septembrie 2016 at 12:31 AM

    Specia umană e irațională, nu e rațională.

    Credința într-un destin comun nu necesită super-oameni, ba dimpotrivă. Uită-te la islam cum înghite Europa de Vest în numele credinței într-un pedofil de acum 1400 de ani. De ce islamul are credința în destinul lui și europenii pauză? De ce europenii care sunt mai inteligenți, mai educați, mai productivi, mai cooperanți nu reușesc să creadă în destinul lor, nu reușesc să respingă o chestie care se opune valorilor lor declarate?

    Pentru că valorile alea nu există decât pe hârtie, ca să existe în societate e nevoie de educație de mic în spiritul respectiv și de o perioadă de tăcere de la (pseudo)intelectualii (auto)disprețuitori care nu reușesc șă emită decât critici la adresa propriului popor.

    Un popor e o educație într-un destin comun. Pentru asta e nevoie de mândria de a fi român. Fără mândrie, ne rămâne indiferența la a fi român sau mai rău rușinea de a fi român.

    Apreciază

    Răspunde

    • Eu consider ca poti fi mandru atunci cand ai reusit sa faci ceva, cand ai adus un aport la dezvoltarea unei comunități. Sa fii parazit si sa iti asumi rezultatele altuia asta e ego gadilat. Islamul nu va inghiti Eutopa. Arabii au mai invadat Europa si tot nu s-a islamizat. Ei sunt programati. Europenii isi mai folosesc creierele. Asta este ceea ce vad eu.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: