ECUATII cu RELATII

Astazi in drum spre casa, in marea liniste care a cuprins orasul, ma gandeam la o definitie a relatiei intime sau RELATIA cum o numim.

RELATIA in acceptiunea mea pentru a se manifesta in autenticitatea ei are nevoie de doi oameni liberi (fara angajamente dintr-o alta relatie), atrasi unul catre celalalt si dispusi sa imparta timpul, viata si trairile unul cu celalalt.

Din nefericire oamenii intra in relatii din cele mai ciudate motive.

Plictiseala este, dupa parerea mea, cel mai des intalnit motiv. Cel mai dificil pentru majoritatea fiintelor umane este traiul de unul singur. Cand esti singur incepi sa-ti auzi gandurile, ies la suprafata balaurii treziti din starea latenta. Multi o iau razna in singuratate pentru ca nu se cunosc pe ei insisi. Singuratatea vine cu un motiv intemeiat: invata sa petreci  timp cu tine, invata sa te cunosti.

Foarte multi intra in relatii si varsa gunoaiele pe care le cara cu ei de ani de zile in speranta ca mai pot pacali un pic viata si ca ele pot fi mai usoare daca sunt carate in doi. Ce fel de iubire e aia daca pui in carca partenerului gunoaiele tale?

Altii sunt dependenti de senzatii: sar dintr-o relatie in alta  in cautarea fiorului de inceput sau isi cauta o relatie comoda care sa le permita salturi periodice.

Devine dificil pentru omul din ziua de azi sa fie fidel unei relatii in contextul in care foarte putini aleg sa petreaca timp in solitudine pentru a se cunoaste. Atunci cand nu te cunosti habar nu ai ce vrei de la viata sau  cum vei reactiona in anumite circumstante (lucru dificil si asa celor care se cunosc oarecum pe ei insisi). Sarim din adolescenta in viata fara ca cineva sa ne fi ghidat pasii in vreun fel intelept. Incepem relatii aiurea, ne ranim unii pe altii si de aici si haosul. Foarte multi nu au autocontrol si respect pentru ei si cei de langa ei.

Am invatat sa vedem si sa vrem. Ne place un om ca aspect, ne simtim atrasi insa habar nu avem ce fel de om sta in fata noastra. Multi reusesc sa ascunda o vreme ce considera ca le-ar face reclama proasta (ne-a invatat societatea cum sa ne transformam in produse de marketing), insa ulciorul spart nu merge de multe ori la apa.

Ne fortam prea mult, invatam prea putin.

Este dificil pentru individ sa existe intre legile firii si legile societatii. Prea putini isi mai asculta inima, si cand spun inima nu ma refer la fiorul generat de atractia fizica. Inima are intelepciunea ei, intelepciune care nu are nimic in comun cu furia hormonala sau atractia fizica,  nu are nimic in comun cu tiparele si ranile emotionale din copilarie pe care incercam sa le vindecam printr-o relatie.

Cred ca ar scadea numarul oamenilor raniti in relatii daca la inceputul uneia si-ar pune fiecare intrebarea „de ce intru in relatia asta?” Intru pentru ca vreau sa ofer sau pentru ca vreau sa primesc? Intru pentru ca ma plictisesc sau pentru ca simt nevoia sa impartasesc momentele de bucurie cu cineva? Intru pentru ca iubirea intr-o relatie nu pot experimenta in nici un alt context sau ca sa fiu in randul lumii? Intru intr-o relatie pentru ca vreau un copil? Pentru ca vreau statut social?

Asa a fost inventata casatoria care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu iubirea. Iubirea nu este conditionata. Iubesti omul de langa tine indiferent daca iti ofera sau nu un copil, daca iti ofera sau nu statut social. Il iubesti, il sprijini si cresti odata cu el. Inveti sa te hranesti din bucuria si succesul lui si invers.

Atunci cand eram copii de ce simteam nevoia sa ne jucam cu altcineva? De ce simteam nevoia sa impartim jocul? Nu cumva pentru a ne bucura impreuna de joc? Sau ca sa trisam, sa transformam joaca intr-o competitie , sa vrem sa castigam cu orice pret? Sa ne bucuram de tristetea celuilalt?

Asa se contureaza o relatie in mintea mea.

Din nefericire  tiparul meu este utopic in contextul social pe care il traiesc.

Prea e in viata ca la piata. Cine mai asteapta un produs de calitate cand il poate inlocui cu orice?

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. V-am gasit din intamplare si tare ma bucur pt asta am nevoie sa va cunosc multumesc

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by recognoscere on 6 Aprilie 2014 at 12:57 AM

    de ce nu mai postezi ?

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by Alix on 12 Septembrie 2014 at 10:08 PM

    Era cazul sa apari la scena deschisa. Te asteptam de ceva timp. Elegant si frumos spus, si de asemeni foarte adevarat. Intrebarea de baza este: „Ce vreau de la mine?” Raspunsul nu il gasim intotdeauna in cel de langa noi ci tot in „singuratatea noastra”. Sunt multe de spus pe tema asta. 🙂 Le dezbatem noi la un moment dat. Pup.

    Apreciază

    Răspunde

  4. Posted by Laurentiu on 24 Septembrie 2015 at 8:08 PM

    Da…in mare parte ai dreptate si vezi lucrurile simplu si eficient.
    Vorbesti de singuratate…de parca ar fi un loc unde te.ai regasit. E buna si singuratatea asta…dar pe perioade scurte.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: