BILANT 2013

Asa cum ii sade bine omului gospodar dupa vremea muncii , vine vremea adunatului de roade si apoi a socotitului.

Am un obicei ca in ultima zi a anului ce a trecut sa privesc in urma si sa calculez ce drum am parcurs, daca evoluam (eu si spiritul meu) sau trebuie schimbat cursul.

La inceputul anului trecut cred ca eram mai trista si mai agitata decat acum, cu mai multe griji si mai putine solutii.

Din punct de vedere al viselor, al rezultatelor muncii si perseverentei am cules roade frumoase. Capacitatea de a materializa vise – intacta 🙂 Am invatat ca atata timp cat stii ce vrei exact si iti concentrezi energia intr-acolo lucrurile se intampla.

Pe planul inimii albastre … cred ca nu am stiut ce vreau sau nu am stiut cum sa cer. Nu m-a invatat nimeni si bajbai, ma poticnesc, mai cad, ma mai ridic…

Conform calendarului chinezesc anul acesta am fost sub semnul Sarpelui. M-am bucurat: in sfarsit anul meu! Anul asta trebuie sa-mi mearga bine. Ei, n-a fost chiar asa.

Una din predinctiile citite imi spunea ca anul asta o sa fie un mare dus scotian, adicatelea voi incasa una calda, alta rece si tot asa, ca intr-un carusel. Conditia era sa reusesc sa ma tin destul de bine ca sa nu cad din trenulet.

Dushul rece si cald exact in aria asta de interes s-a manifestat. Am pus pauza pana ma dumiresc care-i treaba cu viata asta.

Pana atunci sunt determinata sa imi exploatez potentialul si sa transform plumbul in aur.

Anul asta , mai mult decat oricand, am ajuns la concluzia clara ca inima nu se da de pomana si ca eu nu m-am nascut sa fiu accesoriul cuiva,  ci pentru ca eu, pot si trebuie sa fac o diferenta. Nu pot sta la umbra nimanui gandindu-ma ca asa e firea lucrurilor. Eu m-am nascut sa fiu o stea nu praf langa bordura. O regina nu poate conduce regatul alaturi de un bufon, asta e clar.

Anul acesta Mos Niculae mi-a adus o certificare nou nouta in Schwinn Indoor Cycling, o certificare cu sclipiri argintii, un vis pe care il ingrijesc de trei ani si in sfarsit s-a intamplat. Mi-am demonstrat ca indiferent care este parerea „binevoitorilor” din jurul meu eu sunt datoare sa nu imi pierd increderea in mine. Au existat si oameni care m-au sprijinit si au crezut in mine. Datorita lor nu m-am oprit cand simteam ca nu mai pot lupta.

E doar un pas din multii care vor sa vina.

A doua jumatate de an mi-a dat pe plus.

Ma pot declara multumita dar nu instalata in comoditate. Un grad minuscul de nemultumire voi pastra mereu ca un catalizator pentru miscare inainte.

Am mai observat ceva: m-am apropiat mai mult de lumea fizica pastrand contactul cu spiritul doar pentru propriul echilibru. E posibil ca unii sa ma catalogheze egoista. La inceputul anului ce a trecut imi doream foarte mult sa ajut oamenii, sa aduc bucurie in vietile lor. Am realizat ca oamenii nu vor sa fie ajutati cu adevarat, cel putin nu toti. Majoritatea isi doresc sa-si planga de mila si sa traga energie de undeva, de la cineva dispus mereu sa dea. Si mai multi nu au in ei capacitatea de a descoperi lucrurile pe indelete, insa au dorinta de a primi totul mestacat, fara sa fi cautat, fara sa fi muncit. O comoara de-a gata.

Am tot oferit o vreme , fara limite, din toata inima. Am sfarsit stoarsa si dezamagita. In momentul in care am pus frana lucrurile au inceput sa mearga mai bine pentru mine.

Oricat as iubi oamenii si oricat mi-ar placea sa ii vad fericiti unii nu sunt pregatiti pentru asta. Se agata cu disperare de drame atent tesute, au uitat cum e sa fii copil, sa ai sufletul sincer.

Nu te poti bucura de nimic in viata daca sufletul tau nu mai este copil. In momentul in care acel copil e mort incepi sa imbatranasti si dispari.

Da, recunosc, nu imi plac oamenii maturi. Sunt tristi si seci. Imi plac in schimb copii responsabili, cei care au crescut si nu au uitat sa se bucure fara sa inristeze pe cei de langa, cei empatici si entuziasti, cei carora le sclipesc visele in coltul ochilor.

Imi doresc pentru anul ce se asterne in fata, necunoscut si proaspat, sa impart momentele doar cu nebuni inocenti asemeni mie, cu oameni cu inima deschisa, care stiu sa ofere, nu numai sa ia. Imi doresc o comunitate a celor ca au curaj sa faca lucruri nebunesti, lucruri care sa-i faca pe sceptici sa exclame : „dar acest lucru este imposibil! Cine? TU?! Fugi de-aici! ” pentru ca asta este combustibilul pe care se cladeste lumea, un simplu „NU POTI!”.

Mi-a facut placere sa va primesc pe toti in casuta mea, de fiecare data cand ati simtit ca va atrage ceva.

Va multumesc ca existati. Din multumirea voastra m-am incarcat atunci cand imi era intuneric.

Va doresc sa nu va pierdeti pentru prea multa vreme speranta si capacitatea de a visa.

La multi ani!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: