INTERNET, FACEBOOK si alte unelte ale Diavolului

Citeam mai devreme un textulet postat pe o pagina Facebook care suna cam asa: „Bine ai venit pe Facebook! Locul in care persoanele te adauga la prieteni si pe strada nici macar nu te saluta, locul in care relatiile sunt perfecte, afacerile merg bine, mincinosii cred si ei ca spun adevarul, dusmanii iti viziteaza profilul cel mai des…iar prietenii si cei din familie te blocheaza!”

Nu este prima oara cand aud sau citesc verdicte categorice la adresa Internetului sau a reteleleor de socializate. Ceea ce nu inteleg oamenii inca este ca ceea ce vad in jurul lor ii reflecta pe ei.

Conteaza foarte mult , as spune chiar ca este esential, modul in care privesti un lucru sau o situatie. Raul, ala pe care il blestemam noi si pentru care e facem cruce cu limba in cerul gurii este in noi, in fiecare. Diavolul ala pe care il hulesc toti, stapanul absolut al tuturor lucrurilor rele nu este un Bau-Bau care vine de la Trei Straturi sub Pamant el locuieste in fiecare, in masura generozitatii fiecaruia.

Conteaza foarte mult pe ce fel de pamant plantezi samanta. O samanta care nu gaseste un sol primitor ei nu va germina, nu va incolti si nu va creste .

Internetul este o unealta si depinde foarte mult de fiecare dintre noi cum alegem sa o folosim. Da, e terifiant! Trebuie sa alegem, sa ne asumam responsabilitatea alegerilor facute. Cum?! Sa nu mai putem sa dam vina pe altcineva, dinafara noastra? Woow!

Intotdeauna trebuie sa fie altcineva vinovat: parintii, fratii, profesorii, colegii, seful, sotia/sotul, soacra, Diavolul, Dumnezeu, dar niciodata, absolut niciodata nu noi.

Internetul poate fi cea mai vasta si frumoasa biblioteca, un loc magic in care poti calatori fara sa te misti de acasa sau poate fi locul pierzaniei tale. Facebook poate fi un spatiu pe care il imparti cu persoane pe care tu le-ai ales, un spatiu in care te poti manifesta asa cum esti in realitate sau poti sa-l folosesti ca masca.

Daca ai in lista ta de prieteni persoane care nu te saluta ori ai asteptari prea mari de la ei, ori aminteste-ti ca selectia o faci chiar tu.

Cred ca la inregistrarea contului pe Facebook are trebui sa existe intr-un pop-up o definitie a prieteniei si a prietenului. Fiecare dintre noi trebuie sa aiba bine definit in mintea lui conceptul de prieten.

Conform DEX prieten este o persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.

Astfel nu iti poate fi prieten o persoana pe care nu o cunosti dar poate ca ai vrea si o adaugi in lista de prieteni. Pe Facebook denumirea de prieten este generica si nu trebuie luata ca atare. Te-am adaugat in lista, esti prieten, am pretentii de la tine.

Cine ii invata pe oameni ca relatiile necesita o arhitectura bine pusa la punct, ca ele sunt construite in timp si tot in timp se consolideaza?

Apoi mai exista un aspect: pe masura ce inaintam in timp este posibil sa crestem, sa ni se schimbe nevoile si perceptiile; tot atunci vom simti nevoia sa mai triam din oamenii care ne inconjoara, vom dori sa impartim mediul cu oameni in armonie cu noi. Nu este nimic rau sau interzis daca pur si simplu nu mai rezonezi cu cineva sa il stergi din lista ta. Mi s-a intamplat si mie si chiar nu este o catastrofa.

Este necesar sa intelegem ca in viata nimic nu ni se cuvine. Daca pornesc de la convingerea ca membrii familiei , prietenii trebuie sa se comporte intr-un anumit fel, sau daca eu le gresesc in vreun fel, pentru simplul fapt ca imi sunt prieteni sau familie nu au dreptul sa ma respinga, sa isi manifeste nemultumirea vis-a-vis de mine , ca eu sunt un fel de buric al Universului si unele drepturi le am din nastere , unde ajung? Unde ajung relatiile?

Nimic nu ni se cuvine: nici familia, nici prietenii. Pentru toate relatiile este necesara implicarea si asumarea responasbilitatii.

Atunci cand te-ai definit concret si stii exact cine esti actiunile celorlati, motivele pentru care aleg sa se manifeste intr-un anume fel nu vin sa zdruncine temelia ta.

Ca incheiere o sa scriu povestea celor doi lupi.

Un padurar avea doi lupi: unul alb si unul negru.  Cat au fost pui, lupii se intelegeau si traiau in armonie. Se jucau impreuna, se hraneau impreuna, dormeau in acelasi adapost ca si cum ar fi fost unul.

Atunci cand au crescut personalitatile lor au inceput sa se diferentieze si de la harjoneli usoare de tatonare au trecut la certuri pana cand, intr-o zi  au inceput o lupta fara seaman.

Paduraul si fiul sau ii priveau din adapostul casei lor. Fiul padurarului l-a interbat:”Tata nu crezi ca ar trebui sa ii oprim?

Tatal sau i-a raspuns: „Fiule, daca eu intervin acum in lupta lor risc sa fiu sfasiat, atat de mare este furia lor”

„Dar tata, care crezi ca va castiga lupta?”, a intrebat fiul.

Padurarul i-a raspuns „Cel pe care il hranesti constant va deveni mai puternic si va castiga lupta” .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: