VIATA INTR-O ZI

Este dimineata. Sed molcom pe fotoliul meu comod in fata tastaturii alintandu-ma cu o cana generoasa de cafea cu miere si scortisoara acompaniata de biscuiti cu bucatele de ciocolata. Incerc sa diger infomatiile pe care le-am inregistrat ieri. Mi-e imi ia o vreme sa procesez, sa diger informatiile, trairile, emotiile … nu vreau sa-mi scape ceva. Le verific amanuntit pe o parte si pe cealalta exact asa cum cureti, cu atentie, orezul (sau cel putin cum faceam acum o vreme , cand orezul din comert era plin de impuritati).

Noaptea trecuta am adormit tarziu. Nu imi gaseam linistea. Imi doream sa imi imbogatesc sufletul cu ceva. M-am asezat sa vad un film. Am deschis folder-ul care contine filmele de vazut si m-a atras unul anume. Am obiceiul sa pastrez filme si carti ani de zile pana cand simt ca e momentul fiecareia / fiecaruia. Asnoapte a fost momentul Life in a day.

Life in a day este un film creat in 2011 din inregistrari primite de la public. Este un documentar plamadit din selectia a 80000 de clipuri inregistrate de oameni din toata lumea, impartasite pe Youtube. Tema filmului: viata intr-o zi , 24 iulie 2010.

Este fascinant si trist in acelasi timp pentru ca reda atat de fidel natura umana in toata splendoarea ei: oameni din toate mediile , din toate religiile, rasele , continentele,  oameni care manifesta binele si oameni care manifesta raul. Edenul si Infernul in acelasi loc, Terra.

Nu stiu exact daca a fost mana regizorului care, prin selectia facuta, a dorit sa evidentieze anumite aspecte ale naturii umane sau pur si simplu asa suntem noi… dar concluzia care imi este agatata in minte este ca oamenii nu stiu sa iubeasca. Nu mai stiu sa se opreasca sa savureze, traiesc intre animal si om intr-un flux disperat care se deruleaza intre rasaritul si apusul soarelui.

Lipsa iubirii este o molima. Probabil unii se simt revoltati, gata sa-mi sara la gat , sa ma contrazica. Va indem sa va analizati atent existentele si sa constientizati cat din viata voastra e manifestarea armoniei si a iubirii si cat este frica. Bube, mucegaiuri si noroi… cum spunea minunatul Arghezi.

E drept, unii spun ca viata este despre ce alegi sa vezi, pe ce anume te concentrezi. Dar asta inseamna ca pui niste filtre intre ceea ce este si ceea ce vrei sa ajunga la tine. Daca te uiti la intreg tabloul …. Eu am ales sa vad tot. Probabil ca de aia sunt trista. Intr-o vreme imi propusesem sa vad numai aspectele frumoase. Ma concentram pe oameni frumosi, care se iubesc, si se respecta si ma bucuram ca nu traiesc in iluzie. Dar ce sa vezi? Chiar si oamenii pe acre ii vedeam frumosi aveau urat in viata lor dar stiau sa-l cosmetizeze. O imagine comerciala pe care sa o afisam in lume.

Am ajuns la concluzia ca fericirea este un act de vointa. Fericirea este ca perechea de ochelari cu lentile colorate si eu am o problema cu ochelari de soare :))

Aaa, nuu. Nu ma pun mai presus de semenii mei, in nici un caz. Mi-am facut autoanaliza. Sunt in plin proces de invatare.

Nu pot sa imi dau seama daca ne nastem cu aceasta capacitate extraordinara de a iubi din toata inima, neconditionat , urmand sa deprindem conditionarea din mediul in care suntem crescuti si educati sau pur si simplu pentru asta venim pe Pamant, ca sa invatam sa iubim in ciuda tuturor grozaviilor.

Viata nu este o plimbare prin parc intr-o zi frumoasa de primavara la bratul persoanei iubite. Viata este mai mult o goana teribila, o cursa cu obstacole catre aceasta imagine idilica. Sau… poate ca este o fuga nebuna de noi insine, de persoanele care am devenit.

M-a intristat faptul ca intr-o zi oamenii traiesc prea putine momente frumoase. E multa mizerie, rautate, decadenta… ori idealizez eu fiinta umana . Sau poate ca am fost creati asa si dotati cu o capacitate de upgrade pe care singuri trebuie sa ne-o activam, si , de cele mai multe ori nu o facem, sau poate nu suntem constienti de ce putem.

Oamenii nu danseaza, nu zambesc atat de des, sunt rapusi de boli, de griji. Sunt atat de putine rasete in lumea asta. Poate ca din cauza asta inca se mai nasc copiii, sa ne invete sa radem, iar noi suntem atat de puternici incat ii invatam  pe ei cum sa devina tristi si automati.

Viata este o experienta interesanta. Imi pare rau ca nu imi aduc aminte si alte experiente ca sa pot compara.

Mi-a ramas in minte un barbat care traia intr-o baraca improvizata, in condtii mizerabile. Ii murise sotia si ramasese cu o droaie de copii. Nu avea electricitate, canalizare sau apa potabila curenta. In ciuda conditiilor el spunea ca are incredere in Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne-a dat pe lumea asta atat de multi n-are cum sa ne uite.

Viata este o sentinta in mizerie cu luxul de a te agata de iluzia ca vei fi salvat intr-o zi?

Viata unuia era masina lui Lamborghini. Cat de trist sa fie ca lucrul pe care-l iubesti cel mai mult pe lume sa fie o masina? Fara prieteni? Fara oameni cu care sa imparti bucuriile?

E trist dar merita vazut. Nu stii niciodata ce trezeste in tine.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: