VISELE

Gandirea NewAge ne propovaduieste cum ca visele devin realitate. Exista un sambure de aevar in asta. Chiar astazi stateam si ma gandeam ca absolut tot ce mi-am dorit a devenit realitate, char daca pentru un timp hilar de infim. Hey! Dar ce este timpul pentru Univers? Noi suntem aia blocati in temporal.

Da, adevarat va spun, dorintele mele au devenit realitate insa au venit la pachet cu un revers al medaliei.

Astfel dorinta mea de baza „imi doresc o relatie normala cu un barbat normal si inteligent” a fost interpretata in N variante de catre Univers. Acum , Doamne iarta-ma! Trebuia sa definesc normalul. Eu sunt vinovata pentru erorile comise, nicidecum Universul care nu are nici o responsabilitate. Responsabilitatea este un termen specific feminin. Nu, nu este nici o greseala. Am ales deliberat exprimarea partinitoare: fe-mi-nin. O responsabilitate – doua responsabilitati. E clar. Asta e clar motivul pentru care barbatii nu sufera de asa ceva. Un Univers – doua universuri… hmmm, nu prea merge. Unul singur stiu, deci masculin. Clar fara responsabilitati.

Asadar sa revenim la ideea de baza: cum era sa isi dea seama Universul asta, zis si Dumnezeu de catre unii, (apropo Dumnezeu = masculin) ca prin normal ma refer la armonios, fara blocaje sau boli nervoase, fara ignoranta, fara drame, fara minciuni, plin de daruire, altruism …da, asta suna a iubire. Daca Universul se uita in jurul meu va observa ca normalitatea este data de majoritate si cum majoritatea este bolnava si majoritatea relatiilor dintre oameni sunt bolnave ce mi-a adus mie Moshuuu? Relatii bolnave cu oameni bolnavi.

Stiu, stiu… eu singura mi-am ales titlul de doctor al sufletelor, dar pe bune acum… nu m-am erijat in Isus si nu m-am trezit strigand „Lasati nebunii si iresponsabilii sa vina la mine!”. Trist este ca nu am un sistem de identificare in faza precoce. Ei par la fel de „normali” ca toata lumea  – si asta e la fel de hilar.

Da… visele care devin realitate, parca despre asta vorbeam… visul porneste de la idee dupa care se transforma intr-o dorinta continua. Cu cat investesti mai multa energie in dorinta – vis cu atat marinarii trag de odgoane mai repede barca la mal. Si te trezesti ca barca a ajuns la mal si tu topai fericita de emotie ca in sfarsit a sosit barca ce te va salva de pe insula Plictiselii si, mare, ce sa vezi? Te urci, toate bune si frumoase , plutesti o vreme, ajungi in larg si observi ca barca are ceva crapaturi si ca a inceput sa ia apa. Ce sa faci mai intai? Sa intinzi un pumn amenintator catre Universul mammmii tale … sau sa gasesti o cale de a carpi barca? Eu le fac pe amandoua in acelasi timp. E o arta pe care o dezvolti dupa multe barci crapate. Pana la urma tot acolo ajung, in apa. Diferenta este ca dupa ce incerci sa carpesti o barca care ia apa iti mai si consumi energie. De preferat ar fi sa sari cand vezi ca e groasa treaba. Ei bine, eu nu sar, eu sunt un fel de Tinkerbell, zana carpaci. Eu trebuie sa incerc sa repar. Nu am invatat inca sa renunt la barca fara regrete.

Mi-e atat de greeeu… pentru ca mi-am dorit atat de muuuult o barca care sa ma ajute sa evadez din insula incat accept o barca fara sa o verific temeinic , sa  o testez cand ma sui in ea.

Dupa tot consumul asta de energie, pe care unii il numesc emotii, trairi… etc., te apuci sa innoti ca sa ajungi din nou la insula pentru ca pana la urma e cel mai apropiat pamant.

Sfat: nu va urcati in barca gandindu-va ca nu va mai intoarceti. E-RO-NAT! nu distrugeti coliba si nu aruncati lucrurile utile stranse. Va avertizez: Universul are un simt al umorului macabru.

Acum sunt in punctul in care oscilez: sa imi mai doresc o barca sau sa ma obisnuiesc cu gandul ca e posibil sa mor pe insula aia blestemata?

In momentul in care ti-ai pus o dorinta trebuie sa precizezi clar toate aspectele dorintei. Daca spui ” imi doresc sa stau intr-o casa frumoasa” vei ajunge sa locuiesti in casa frumoasa dar sa descperi ca este infestata de sobolani si pleosnite sau vei locui in casa frmoasa ca menajera. Oricum ai da-o Universul are un simt al umorului bolnav.

In acelasi spirit functioneaza si cu persoanele : „imi doresc o relatie cu un barbat caruia sa ii placa copii, sa fie capabil sa se intretina pe el si eventual pe copii, sa aiba simtul umorului, sa ii placa sa calatoreasca, sa se distreze” etc. si Universul iti da un barbat caruia ii plac copii mai mult decat te place pe tine, eventual te foloseste ca sa ii faci unul, in asta consta probabil simtul umorului pe care l-ai solicitat, ii place sa calatoreasca dar fara tine, tu vei ramane acasa. La fel se aplica si cu distractiile.

Eu am mai adaugat „sa aprecieze libertatea” si o apreciaza atat de mult incat a ajuns la concluzia ca o relatie il sufoca.

Mi-e frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca mi-as dori ca barbatii sa devina responsabili. Ar incepe sa iasa cu baietii in mod responsabil dupa care ar bea niste beri la fel de responsabil, urmate de un somn la fel de responsabil. Nu, n-am uitat nimic. Special n-am mentionat sexul responsabil. Este un termen utopic. In primul rand ca sexul porneste de la cap si cum in ultima vreme oamenii s-au cam alterat sexul a ramas la nivelul unui simplu subiect de discutie. Se executa strict verbal.

Pana una alta aveti grija ce visati pentru ca si cosmarurile tot vise sunt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: