DIN DORINTA DE A SALVA LUMEA

A existat o vreme in care imi doream foarte mult sa imi ajut semenii cumva pentru ca ii vedeam ca au nevoie de ajutor, ca sufera si se zbat. Cata aroganta!!!

A mai trecut o vreme in care am invatat ca trebuie intai sa ma ajut pe mine, sa ma ghidez pe mine catre lumina si cunoastere si abia apoi sa ii ajut pe altii. A mai trecut o alta vreme in care am invatat sa nu mai ofer ajutor fara sa imi fie solicitat. Apoi a mai trecut ceva timp si am invatat ca singurul ajutor pe care il poti oferi este un ghidaj care de cele mai multe ori nu se potriveste in totalitate celorlalti.

Acum am ajuns al concluzia ca oamenii nu au nevoie sa fie ajutati. Fiecare are lectia lui, lupta lui cu proprii lui dragoni, pe care nu o poti duce in locul nimanui. Singurul bine pe care il pot face este sa-mi spun povestea o data si inca o data ca toti cei care ma intalnesc sa stie ca nu sunt singurii care lupta, nu sunt singurii care invata.

Oamenii vin la tine si iti solicita ajutorul in ideea ca le vei oferi o formula magica si toate neplacerile cu care se confrunta vor disparea. Iar daca sfaturile pe care le-ai impartasit nu dau acelasi rezultat e in regula pentru ca vor avea pe cine sa dea vina ca nu a functionat.

Ceea ce nu stiu multi oameni este ca formula pe care o aplic pentru mine am descoperit-o prin munca proprie, prin cercetare si aplicarea cunostintelor acumulate. Experientele maestrilor mei au fost doar un reper, un ghid. Am avut curajul sa acumulez setul meu de experiente, sa imi asum riscuri si rezultate.

Unii dintre voi au vazut filmul animat Kung-Fu Panda. Razboinicul Dragon, cel neinvins, era cel ce primeste pergamentul Razboinicului Dragon. Toti au crezut ca pergamentul contine un secret care va oferi putere celui care il va deschide. Insa…ingredientul secret se afla in fiecare dintre noi.

E adevarat, majoritatea celor care ma cunosc ma caracterizeaza ca fiind incapatanata pentru ca cer sfaturi dar nu le aplic pe toate intotdeauna. Sfaturile primite le consider un ghidaj pe baza caruia imi calculez deciziile.

NU pot  merge pe mana altuia , orbeste. E ca si cum m-as lega la ochi si m-as lasa dusa iar daca se intampla sa cad intr-o groapa sa am de ce sa plang si pe cine sa dau vina ca s-a intamplat.

E bine sa ai incredere in cei de langa tine dar intotdeauna sa iei deciziile cu inima si mintea ta, si sa iti asumi deciziile de fiecare data.

Nimeni nu detine adevarul absolut. Adevarul absolut il detinem toti , ca entitate colectiva. Individul are adevarul lui, particicica lui de dreptate, adevarul trairilor lui. Sa spui ca doar tu ai dreptate e ca si cum lumea ar putea fi vazuta doar dintr-un punct. Daca te muti un grad la stanga sau la dreapta nu mai vezi nimic.

Am realizat in timp ca dorinta de a-mi ajuta semenii era  nevoia mea  de validare. Vroiam sa contez, sa fiu valoroasa pentru oamenii din jurul meu. Ulterior mi-am dat seama ca starea asta este punctul de maxima manifestare a orgoliului, a EGO-ului. Am vrut sa studiez psihologia din dorinta de a gasi raspunsuri pentru mine si pentru ceilalti pe care, bine-inteles, ii voi ajuta apoi. M-am pozitionat pe o treapta superioara din start, si asta este EGO. De cate ori ganditi „eu stiu mai bine decat tine. Am studiat!” ?

Asa cum am reusit eu sa invat cum sa imi port lupta si ce sa invat din fiecare lupta pot si ceilalti semeni ai mei. Daca dai orgoliul la o parte totul devine incredere in semenii tai.

Tot ce ai nevoie este sa deschizi ochii, sa reusesti sa calmezi vocea interioara, sa faci un pic de liniste si sa fii atent la ce se intampla in jurul tau. Atunci inveti. Cum spun inteleptii: fa gol inauntrul tau ca sa aiba loc informatiile noi. Elibereaza-te de ce te trage in jos ca s ate poti ridica.

Traim in era informatiei. Totul este la indemana, mesatecat aproape. Nimeni nu te mai invata cum sa cercetezi. Vrei totul de-a gata, fara se depui munca ta. Nici o comoara nu zace la vedere. Comorile sunt ascunse si ferite de cei care e posibil sa le nesocoteasca. La comori ajung doar cei care vor cu adevarat, cei care sunt atat de determinati incat trec prin foc sa le gaseasca.

Din pacate totul este prea la indemana si am uitat valoarea lucrurilor. Efortul depus in descoperire da valoare acelui ceva.

Felul in care am ales sa ma manifest poate fi usor confundat cu lipsa de compasiune sau insensibilitate dar vor intelege aceia care, urmandu-si propria cale, vor ajunge in punctul in care sunt eu acum.

Cand inveti un copil sa mearga te astepti ca la un moment dat propriile lui picioare sa-l poarte, sa se deplaseze independent, nu sa mergi tu pentru el. Asta se aplica in toate aspectele vietii: INCEREDEREA.

Atunci cand alegi sa faci munca altuia nu il ajuti, ii accentuezi un handicap.

Va doresc sa va descoperiti increderea si puterea interioara.

Cu drag,

Doctorul de Suflete

 

 

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by giz on 10 Decembrie 2012 at 2:39 PM

    ai descris fix etapele prin care am trecut si eu. si sunt de acord 100% cu tot ce ai scris 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: