BARBATII SUNT DE PE MARTE SI FEMEILE DE PE VENUS, SAU CAND SA OFERI AJUTOR SAU CUM…

In general revelatiile ma pocnesc in timp ce port discutii cu alte persoane. Ceva din ceea ce se discuta creeaza o reactie in creierul meu si dintr-o data vad mult mai clar cauza generatoare de efecte invaluite in enigma.

De-a lungul timpului persoane care considerau ca ma cunosc mi-au spus ca eu nu stiu sa accept ajutorul, ca nu stiu sa-l cer si nici sa-l accept. Inca de mica am fost ajutata sa ma descurc in orice situatie, pentru ca asa cum intram in situatia aceea la fel trebuia sa gasesc o cale de iesire. Nu exista nimeni, nici o persoana, care sa imi ia apararea, astfel am fost „motivata” sa descopar singura care imi sunt punctele forte si ce anume trebuie sa imbunatatesc.

De cele mai multe ori este vorba despre ajutorul primit / cerut unui reprezentant al sexului masculin.

Recent m-am surprins reactionand defensivo-ofensiv (daca exista asa ceva.. daca nu exista tocmai am inventat conceptul :)) ) cand un prieten a sarit oferindu-mi o solutie pentru , evident o „problema”.

M-a intrebat simplu „ce faci?” si eu i-am raspuns simplu „astept sa mi se incarce un episod din serialul X” . PAC! si atunci el a sarit cu o solutie „iti dau eu un link” , pam! poc! bum! zbang! Am rezolvat problema.

Numai ca NU ERA O PROBLEMA!

Am citit si eu cartea cu barbatii care vin de pe Marte si femeile care vin de pe Venus si tind sa cred ca in proportie de 90% nu provenim de pe aceleasi planete. Suntem cumva subiectul unui vast experiment intergalactic. O specie mult superioara a facut cateva modificari genetice de ajustare si ne-a plantat pe Pamant lasandu-ne sa ne „descurcam”. Era mult mai fain daca nu eram incurcati, in primul rand.

In cartea la care faceam referire (cei care au citit-o stiu ce zic) explicau cum barbatii simt nevoia sa fie utili, pe cand femeile simt nevoia de empatizare, sa fie ascultate, sa elibereze tensiunea acumulata in timpul zilei sau sa impartaseasca experientele placute. Femeile au nevoie de un martor. Asadar, cand ii spui unui barbat … neeh… indiferent ce ii spui, nu prea se descurca sa te asculte fara sa simta nevoia sa te repare, sa gaseasca el o solutie la „problemele” tale.

Pe mine chestia asta ma face sa devin refractara pentru ca imi da impresia ca barbatul nu are incredere in mine ca fiinta umana (ma handicapeaza) , neincredere ca ma pot descurca singura si ca pot solicita ajutorul cand consider ca am nevoie de el. Ei vor sa se simta utili, pe cand noi dorim ca ei sa ne fie sprijin, sa stea si sa ne asculte. Daca s-ar opri din dat sfaturi si „reparat” cercul vicios s-ar destrama.

Daca eu as fi  considerat ca nu ma descurc as fi spus „te rog ajuta-ma. stii vreo metoda prin care pot sa descarc un film mai usor, sau mai repede?” PAM-PAM, there you go!

Este posibil ca situatiile in care noi nu avem nevoie de ajutorul lor sa ii bulverseze, sa le dea eroare de sistem. „CUM?! Si eu pentru ce mai exist?! Eu ce mai repar?”

Asa am inteles eu de ce resping ajutorul venit din partea barbatilor, pentru ca de fiecare data vine fara sa fie solicitat si asta imi anuleaza capacitatea mea de a ma descurca. Asa am inteles de ce barbatii fug de mine ca de ciuma :)) pentru ca nu gasesc in mine validarea nevoii lor de a fi utili. Eu una nu caut barbati pe umarul carora sa plang, sau care sa ma asculte cand am un hop de trecut, si stiu sa cer ajutorul cand consider ca nu ma mai pot descurca singura din punctul ala. Eu una nu caut un om care sa ma valideze.

Este o sarcina dificila dar nu as schimba nimic din ce sunt pentru nimic in lume. Prin suma experientelor pe care le-am avut , cand eram si slaba si aveam nevoie de protectie si am primit mai mult din ce nu aveam nevoie, am devenit mai puternica si, da! nu am nevoie de un salvator… imi pare rau… sau nu, imi pare bine. 🙂

Nu toate femeile au nevoie sa fie reparate, nu toate au nevoie de un furnizor de servetele… unele au luptat pentru ce au , au luptat sa fie independente si puternice dar asta nu le face mai putin femei si pe barbati nu ii face mai putin barbati. Daca am petrece mai putin timp sa ne „reparam” reciproc ma gandesc ca am avea mai mult timp sa ne cunoastem cum suntem intr-adevar si sa ne bucuram de lucruri impreuna.

… zic eu.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: