UN RAZBOI FALS

Ascultam o melodie dimineata si am avut un fel de revelatie: razboiul dintre barbati si femei este indus. Cred ca ei sunt la fel de satui de el asa cum suntem si noi, sau o parte dintre ei sunt satui de razboiul asta la fel cum si o mare parte dintre noi sunt.

Plecand de la teoria conform careia femeile si barbatii provin de pe planete diferite, avand in vedere energia predominanta care ne face sa functionam, si de la ideea ca Pamantul este locul in care ne-am dat intalnire, am facut un pas inapoi ca sa am o privire de ansamblu al intregului tablou. M-am trezit spunand „hei, dar asta nu e razboiul meu! asa am fost invatata, ca suntem in razboi.”

Ceea ce se intampla astazi intre noi este rezultatul unei dezbinari induse. Spun induse pentru ca natural barbatii iubesc femeile si sunt atrasi de ele organic, iar femeile iubesc barbatii si sunt atrase de ei. Daca oferi unuia dintre ei posibilitatea sa aleaga intre intalnirea cu amicii si cea cu persoana pe care o iubeste in mod cert va alege persoana iubita (cazul este valabil numai in cazul in care iti iubesti cu adevarat partenerul/ partenera. nu se aplica in cazurile in care vegetam in relatii toxice si nu avem curajul sa facem nimic).

Oamenii isi canta predominant iubirea: ei canta despre o ea la care viseaza sau dupa care plange, ele la fel.

E ca si cum la inceput in tabara barbatilor a existat un individ  care a fost respins de una dintre femei pentru ca nu simtea nimic pentru el , iar el, orgolios si plin de ciuda, a inceput sa-i convinga si pe ceilalti ca femeile nu sunt bune de nimic, ca te inseala si te mint si sunt ca niste vulpi. I-a privat de proria experienta si i-a instruit sa nu-si deschida niciodata inima in fata femeii pentru ca, negresit, aceasta i-o va lua. In tabara femeilor , cea dezamagita de el le-a invatat pe toate ca pe barbati nu te poti baza si ca nu merita sa le oferi dragostea, ca ei nu sunt interesati de ce poarta o femeie in suflet si sunt doar animale care alearga dupa imperechere.

In felul acesta timp de secole cele doua tabere au fost in razboi. Au mai scapat cand si cand indivizi care s-au indragostit, dar s-au ferit fata de camarazii lor care ii luau peste picior „ce-ai facut , omule? Te-ai inmuiat? Ti-a luat mintile o fusta?” De parca jurasera credinta unui cod de onoare ca niciodata nu isi vor arata adevaratele sentimente fata de femei si se vor purta dur si distant ca sa nu cada cumva in mrejele dragostei, pentru ca atunci vor fi pierduti… atunci chiar vor fi fericiti, si numarul celor care erau impotriva femeilor scadea. De parca au jurat sa cunoasca „inamicul”, sa-i descopere punctele slabe si sa-i aplice lovitura fatala.

Asa vad eu  tabloul interactiunii dintre barbati si femei.  Scaparile care exista sunt ale acelora care si-au ascultat mai degraba inimile decat sfaturile cercului social in care au crescut.

Am descoperit, cu bucurie,  ca vine puternic din urma o generatie de oameni care pun mai putin pret pe experientele parintilor care ii sfatuiesc „de bine” si mai mult pe intuitia lor si pe propriile experiente.

Analizati-va subconstientul si descoperiti care sunt primele invataturi, sfaturi oferite de parinti sau de cei care v-au educat vis-a-vis de sexul opus. Atitudinea pe care o aveti vis-a-vis de sexul opus este rodul propriilor voastre experiente sau al experientelor parintilor sau prietenilor induse voua?

Tare mi-as dori sa traiesc ziua in care barbatii si femeile nu mai sunt in razboi. Si mi-as mai dori sa pot sa o iau de la capat cu descoperirea pe care am facut-o oarecum recent.

Pana atunci va doresc tuturor sa aveti o calatorie plina de iubire pe aceasta planeta.

Cu drag,

Doctorul de Suflete

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. din tot ce-am văzut, cunoscut, descoperit, cred că ai dreptate.
    pe de altă parte, oricât s-ar lăuda fetele că ele iubesc necondiţionat, pe când bărbaţii, nu, e fals: mie-mi par mult mai prinşi în mreje băieţii – mă rog, când sunt! 🙂 şi mai ales când mrejele au nişte miere sexuală. iar prostiile pe care le fac bărbaţii din dragoste sunt mai demne de filme şi cărţi decât cele făcute de femei, deci ei aleargă mai repede după iubire decât femeile…
    ei, ce să-i faci… asta-i viaţa.

    Apreciază

    Răspunde

    • Asta cu lauda fetelor vis-a-vis de iubire e relativa. Pentru ca noi judecam prin prisma propriilor experiente, iar experientele e posibil sa fi pornit cu stangul. Asa si eu, ca femeie, pot sa spun ca mi-am oferit sufletul pe tava si am fost facuta la mare arta. Sa depasim aspectele razboiului si sa vedem un pic dincolo de el pentru ca aici nu e vorba despre cine iubeste mai mult sau cine are vina. Si viata nu este asa, ca si cum ne-ar fi dato cineva si ne-o controleaza fara ca noi sa putem sa facem ceva. Noi chiar putem sa ne schimbam mentalitatea. Schimbarea incepe dinauntrul fiecaruia. Preferi sa spui „asta e viata” si sa accepti ce ti se ofera indiferent daca acel lucru ce ti-ai dorit? Sau preferi sa lupti pentru ce ai visat? Ce crezi ca este realitatea? De ce crezi ca unii o pot schimba si altii nu?
      Eu incerc sa trag un semnal de alarma vis a vis de stuatia in care ne aflam. Cine stie? Poate cuvintele mele vor face multi sa se gandeasca, sa isi analizeze gandurile, sa se schimbe…
      Eu una nu pot sa accept ca „asta-i viata”, niciodata nu am acceptat asta. Din acest motiv am fost consierata o persoana incomoda si ciudata dar am obtinut ce mi-am dorit in final. Nimic nu se obtine fara un pret pana la urma.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: