RESPECTUL

De cand am pornit pe calea maestrului am fost supusa la tot felul de teste si incercari, fiecare dintre ele cu lectia ei.

Recent ma incearca lectia respectului si nu ma pot abtine sa nu ma intreb de ce ma deranjeaza oamenii care nu isi respecta semenii. Inteleg ca atunci cand nu respecti credintele unui om, cand nu ii respecti spatiul, fiinta, ai o problema interioara. Traiesti cu impresia ca fiinta ta e mai presus decat a celorlalti si informatiile pe care le detii sunt adevarul absolut.

De ce ne vine noua atat de greu de digerat faptul ca toti avem loc in Univers, fiecare cu credinta lui? Nu exista o reteta unica care te ajuta sa ajungi la destinatie. Asa cum exista mai multe poteci pana la cabana din varful muntelui asa si in viata exista mai multe cai spre desavarsirea sufletului.

Cand vin sa te trag de maneca sa-ti spun „nu e buna poteca asta a ta” de fapt te privez de propriile tale experiente. Daca pornim de la teoria ca fiecare se naste cu o misiune sigura, trasata dinainte de intruparea pe Pamant, atunci cine sunt eu sa vin la tine sa-ti spun ce si cum sa faci? Oare vocea ta interioara nu iti spune ce si cum sa faci? Daca nu iti asculti vocea interioara sunt eu oare responsabil pentru asta? Daca vocea ta interioara nu iti spune acelasi lucru pe care mi-l spune mie sunt eu datoare sa te corijez, sa-ti schimb conceptiile? Schimbarea trebuie intotdeauna sa vina dinauntrul fiecaruia. Atunci cand faci introspectii, cand compari trairile si imaginea pe care o proiectezi in exterior cu rezultatele care se intorc spre tine iti pui semne de intrebare. Acele momente sunt momentele in care iti doresti tu sa schimbi ceva, nu atunci cand cineva vine la tine si iti spune „Nu imi place cum gandesti! Nu imi place cum esti! Schimba-te!”.

Cand vin la tine si te corectez, fara sa fi venit la mine sa imi ceri sfatul sau ajutorul atunci eu ma postez automat pe o treapta superioara fata de tine, ma consider mai bun decat tine. Mie asta imi miroase a lipsa de respect fata de semenii mei.

Eu am incredere ca toti, absolut toti suntem capabili sa ne gasim drumul pentru ca ne-am nascut cu acel sistem de navigatie care ne ajuta sa ne intoarcem acasa indiferent cat de departe am fi fost trimisi in misiune. Din acest unic motiv nu imi permit sa trag pe nimeni de maneca sa ii spun „calea ta e gresita”. De unde stiu eu ce misiune are celalalt cand eu abia reusesc sa descopar care este a mea?

Eu am ales Rei-Ki pentru ca asa a simtit sufletul meu, asta e calea pe care a simtit-o potrivita pentru el in momentul acela.   Am continuat pentru ca m-a ajutat atunci cand eram ratacita in abisul iadului propriu si in mijlocul intunericului am reusit sa fac lumina si lumina a stralucit din ce in ce mai puternic. Este o metoda care pentru mine functioneaza perfect.

Accept ca exista multe alte cai si ca oamenii au vibratii diferite in momente diferite ale existentei lor.

Am deschis aceste pagini din dorinta de a impartasi experienta mea celor care doresc sa tina cont de ea. In nici un moment nu m-am gandit sa bravez si sa impun altora credintele mele. Am inceput sa scriu aici pentru ca simt foarte vie inautrul meu senzatia de singuratate, atunci cand simteam ca nu sunt inteleasa in trairile mele, cat toti aveau impresia ca sunt extraterestru si nu vorbeam aceeasi limba si am dorit ca aceste cuvinte scrise si propagate prin Internet sa ajunga la aceia care au nevoie sa stie ca nu sunt singuri si mai exista altii ca ei.

Sunt un om pasnic si nu pot sa-mi dau seama inca de ce ma deranjeaza atat de mult lipsa de respect. Stiu ca marii intelepti ne spun ca pretentiile la adresa altora duc la dezamagiri dar cum ramane cu fiinta si cu spatiul meu? Cum pot stii semenii mei ce ma deranjeaza si ce nu daca nu exprim lucrul acesta?

Oare este atat de gresit sa vrei sa te delimitezi ca fiinta fata de ceilalti, sa te definesti ca unic individ? Ne definim ca o entitate colectiva insa asta nu anuleaza nevoia de unicitate. Misiunea este personala, individuala. Fiecare are drumul lui si din cauza asta avem nevoie de individualitate. E atat de gresit sa vrei sa ai spatiul tau si sa decizi cand si cui vrei sa ii permiti accesul?

Mai am lucruri de descoperit si lectii de invatat si tare mi-as dori sa inteleg lectia asta.

Multumesc tuturor care ma accepta asa cum sunt , multumesc si acelora care nu ma accepta asa cum sunt pentru ca imi dau de gandit si imi stimuleaza procesul de creatie.

Imi doresc si va doresc o lume mai buna.

Cu drag,

Doctorul de Suflete

Anunțuri

One response to this post.

  1. Parca mi-ai citit gandurile ,am si eu momente cand ma simt singura si ma simt neinteleasa dar nu ma opreste nimeni din calea mea,ma simt bine cu mine,multumim pentru sinceritate.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: