UNDE SE TERMINA VISUL SI UNDE INCEPE REALITATEA?

Cred ca 90 % din timpul trait de mine in aceasta viata am visat. Am visat, visez inca si cred ca nu ma lecuiesc niciodata. Identific cumva visarea cu dorinta de a realiza ceva anume. Pentru mine, la inceput a fost visul. Apoi visul, acumuland energie, s-a transformat in realitate. Unele vise raman asa… simple vise. Nu am reusit sa inteleg de ce unele vise mor in fasa.

Mi-am propus sa incep un proiect. Sunt foarte entuziasta de noua idee, sau de noua descoperire. Bucuria mea ar putea sa miste Pamantul mai repede. Sunt atat de entuziasta incat, in naivitatea mea, incep sa impartasesc cu persoanele din jurul meu ceea ce vreau sa fac,  sau ceea ce simt. Tot in naivitatea mea ma astept ca ei sa fie fericiti pentru mine. Cel putin eu asa sunt cand altcineva are o reusita, sau cand viseaza, sau cand iubeste… Cu cat mai multi oameni fericiti pe lumea asta cu atat o lume mai buna, zic eu. Fericirea ar trebui sa fie molipsitoare.

Ce se intampla? Ce se intampla cu visele mele de mor tinere? Apare ceva ce, in mod uzual, numim invidie. Sunt oameni care nu se pot bucura pentru ca incep sa compare bucuria ta cu nereusitele lor, incapacitatea lor de a se bucura de ceva anume in viata. Aici mor visele mele.

De fiecare data imi spun: Pastreaza bucuria pentru tine! Tine mai mult in interior! Aiurea! Pot? Sufar ca un caine lovit de camion cand mi se prabusesc castelele mele frumoase si o iau de la capat, cu insistenta si incapatanarea unui copil care stie ca vrea AIA si numai AIA.

Analizandu-mi felul de a fi am realizat ca sunt dependenta de vise. Cand aud pe cineva ca imi spune „sunt realist” e ca si cum mi-ar spune „sunt mort”. Unora le este teama sa viseze pentru ca le este teama de fapt de esec, de dezamagire. Eu experimentez asta mai tot timpul: dezamagiri, esuari, esecuri cum vreti voi sa le spuneti. Ma fac sa ma simt mizerabil de fiecare data, ma supar pe mine ca am permis inca o data si inca o data sa mi se intample asta, ca intr-un joc sadic al autosuferintei, imi ling ranile, ma ridic si o iau de la capat in speranta ca data viitoare nu o sa fie la fel. Este ca si cum as fi inchisa intr-o camera, o camera cu o singura usa, vreau sa ies si – inevitabil – de fiecare data ma lovesc de usa. Doare. Stau o vreme jos si imi plang de mila, apoi ma ridic si imi spun „eh, hai ca poate de data asta usa se deschide”. Si ce crezi? Nu se deschide. Zbang! Inca o busitura! In felul acesta pe langa dependenta de vise ajung si dependeneta de durere.

M-am gandit ca la un moment-dat daca mi se deschide usa usor o sa am impresia ca e o capcana si ma asteapta ceva abominabil dincolo.

In unele momente de luciditate stiu ca visul meu e un simplu vis, citesc semne care imi spun ca visul meu e departe de a se implini si, cu toate astea, continui. De ce? Pentru ca ma face sa ma simt bine. Pentru ca visul meu este generator de serotonina si pentru ca in mintea mea am voie sa ma simt cat de bine vreau.

Si atunci imi spun ca granita intre vis si realitate este foarte fina si difuza, pentru ca uneori visele devin realitate, alteori visele raman vise.

Inca n-am descoperit ingredientul secret, care adaugat acestei retete, face ca plasmuirea mintii sa se transforme in palpabil. Realitatea mea devine realitate in momentul in care este in acelasi timp realitatea cel putin a inca unei persoane.

Cred ca aici e smecheria. Daca eu vreau ceva si sunt singura in dorinta mea, acel ceva ramane visul meu. Daca cel putin inca o persoana vrea acelasi lucru am sansa ca dorinta mea sa prinda aripi. Cantitatea de energie investita intr-un simplu vis il poate transforma.

Poate ca toti suntem magicieni si alchimisti insa avem nevoie de sustinatori. Poate chiar din acest motiv suntem mai multi pe aceeasi planeta si poate chiar din acest motiv suntem oarecum fortati sa socializam, sa ne facem prieteni.

Au existat oameni care si-au implinit visele fara sustinatori insa ei au investit o energie gigantica in ele, au avut forta sa isi vada visele realitate fara galerie si incurajari de pe tusa.

De ce sunt atat de trista cand imi mor visele? Stie cineva sa-mi spuna?

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Posted by joshua marian on 20 Octombrie 2011 at 10:07 PM

    oare trebuie sa fim tristi cand un vis nu prinde viata? in copilarie ma rugam des sa ma trezesc din ceea ce numeam eu, un vis urat…era rist sa constat de fiecare data, ca traiam acel vis. visul e o idee. cu cat insisti asupra acelei idei, cu atat ai mai multe sanse sa vezi acel vis devenit realitate. insa atunci cand petreci mult timp, in starea de visare, revenirea la realitate , poate fi cruda. visele sunt inselatoare. in special acelea care le ai cu ochii deschisi.

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by archanghel on 21 Octombrie 2014 at 11:36 AM

    A fost doar un vis,ce nu a fost sa fie,
    Real,dragostea mea,invaluit in fum.
    Unde erau lumini,acum…sint numai umbre,
    M-ai zguduit din suflet,s-a terminat un drum.

    La inceput crescut-a,spre cer a sa vapaie,
    Dintr-un taciune stins,ce-abia mai licarea,
    Si-a stralucit in flacari,si-a risipit suvoaie,
    Dar a-nghetat isvorul,din stralucirea sa.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by archanghel on 22 Octombrie 2014 at 10:55 AM

    Caci mi-ai schimbat tot cerul si…unde-i primavara,
    A coborit inghetul,si-a navalit furtuna,
    Iar florile sperantei ce si-au deschis petale,
    S-au despicat in doua si…n-a ramas nici una.

    Bobocul meu,de astazi,sa sti c-asa-ti voi spune,
    De cite ori ti-oi scrie…ca sa renunt,nu pot.
    Cind voi simti din suflet ca nu esti pentru mine,
    Si ma respingi din suflet…am sa renunt de tot.

    Apreciază

    Răspunde

  4. Posted by archanghel on 25 Octombrie 2014 at 5:27 AM

    Scriu aceste rinduri de incheiere,inainte de a-mi incepe practica cea de fiecare dimineata.Exista doua dimensiuni mariiiiii si late.Prima este denumita dimensiunea Lineara,fizica lui newton,domeniul fizic linear si perceput .Cea de a doua,este dimensiunea Non-lineara a carei existenta a condus la fizica quantica.Cele doua domenii,Linear si Non-linear coexista si se intrepatrund.Sufletul apartine domeniului Non-linear,experimentind in domeniul Linear prin localizarea sa in trupul fizic.Domeniul Linear se supune regulilor Non-linearului.in schimb,Non-linearul NU se supune regulilor Linearului.Ca urmare,vindecarea sufleteasca a oricui si oricine,NU poate surveni uzind de …reguli metode si terapii derivate din linear.Conceptele de …relatii,schimbari de..orice..,modificari,practicii diverse sint categorisiri ale gindirii si NU se supun regulilor prezentate mai sus.Ca urmare sint ineficiente.La baza lor,se gaseste CAUZALITATEA care aduce in fata conceptual de …CAUZA.Cauza este dualista,este un…ceva care cauzeaza…altceva.Acest process,cum am scris,apartine domeniului linear si orice terapie derivata prin acest process este inutila.Cu gindul ca ceva a fost de folos si ajutor unde trebuie inchei scriind:

    De dorul Tau,cit pot sa pling
    Rugindu-ma,obraji-mi reci,
    Se incalzesc,lacrimii fierbinti
    Se scurg si Tu..mi le petreci.

    De dorul Tau,imi plec genunchii,plingind
    Te caut adeseori.
    De dorul Tau sufletu-n mine
    Fi-va doar zbucium,pina mor.

    Si numai dorul Tau,in mine
    Sa-mi sprijine,de nu ar fi,
    Pustiul mi-ar cuprinde viata,
    De dorul Tau…de a-si muri.
    Amin
    Cu prietenie

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: