TE PLAC ASA CUM ESTI… ?!

Ni s-a intamplat cel putin o data in viata sa fim deprimati, sa fim suparati dintr-un motiv sau altul. Tot cel putin o data in viata am simtit nevoia sa ne conectam cu cineva, sa comunicam, sa spunem ce ne apasa.  De cele mai multe ori vrem sa fim doar ascultati. Multora le este foarte greu sa asculte. N-am fost invatati sa ascultam pentru ca la randul nostru  n-am fost ascultati de parintii nostrii sau de fratii mai mari (cei dintre noi care au frati mai mari).

Nici eu nu ascultam, pana acum ceva vreme, si faceam asta pentru ca vroiam sa fiu eu ascultata. Toti vrem sa fim ascultati. Toti vrem sa fim in centrul atentiei,  sa ne simtim apreciati si pretuiti insa nu am sacrifica teren. Schimbarea trebuie sa porneasca mereu de la celalalt, niciodata dinauntrul nostru.

Ascultatul este un gest de respect pentru tine insuti si mai ales pentru cel de langa tine. Este o dovada de altruism. In momentul acela nu te mai gandesti la tine si la problemele tale. In acel moment esti fata in fata cu altcineva care isi deschide sufletul, intinde o mana si cere „ajutor”, in acel moment traiesti in prezent.

O alta problema cu care m-am confruntat  –  foarte putine persoane te asculta si din totalul celor care te asculta si mai putine te accepta fara sa incerce sa te corecteze sau sa-ti dea un sfat.

Cei mai multi dintre noi au impresia ca cineva isi deschide sufletul si cauta sfaturi. Eu vin si spun: nu, nu sfaturi sau solutii, nu mila cauta cel ce vine la tine sa iti povesteasca. El cauta intelegere si acceptare.

Mi s-a intamplat aproape de fiecare data ca atunci cand ma plang cuiva sau povestesc cu un aer de melancolie un episod neplacut din viata mea sa primesc sfaturi sau solutii: „fii si tu mai optimista”, „nu te mai enerva din toate alea”, „ce rezolvi?”

N-am auzit pe cineva sa imi spuna ca ma intelege, ca stie cum e acolo. 

Cand vrem sa ne varsam sufletul povara este mult prea mare pentru celalalt si incearca sa ne indeparteze punand capat conversatiei si oferind scurt o solutie care sa ne rezolve depresia sau de tristetea.

Oamenii nu sufera de singurartate neaparat cat sufera de neacceptare. In mod constant trebuie sa-si creeze o imagine pe care sa o vanda ca sa fie acceptat de ceilalti asa cum le place lor, nu cum esti tu de fapt. Cum esti de fapt nu place multora. Trebuie sa fii asa si pe dincolo ca sa nu creezi disconfort sau stress celuilalt.

Cui ii place o persoana trista? Cine o poate accepta asa cum este cu tristetea ei?

Tocmai faptul  ca nu suntem ascultati de ceilalti ne face sa ne simtim neacceptati, neintelesi si singuri. Ne cream masti. Cele mai multe persoane vesele ascund o mare tristete in spatele umorului. 

Nu ii pasa cu adevarat cuiva de ce trece prin sufletul tau. Pentru asta societatea considera ca exista duhovnicul (cel care te supune tiparelor religioase rasuflate si limitative) si psihologul (cel pentru care esti un caz, cel care te asculta de pe un scaun din spatele biroului – pastrand o distanta, detasandu-se de tine si problemele tale).

Conceptul de prieten si-a pierdut esenta. Prieten nu mai este acela alaturi de tine la bine si la greu. Prietenul este langa tine cat esti vesel si ia distanta cand esti suparat – poate ca sa nu se ia.

Am auzit atat de des vorba ” viata este asa cum vrei tu sa o vezi” in ultima vreme. E drept ca suntem subiectivi prin natura noastra si ca de multe ori dam nuante diferite aceluiasi eveniment. Dar exista o zona, o intersectie a multimilor situatiilor pe care le tratam subiectiv, in care lucrurile sunt ceea ce sunt. O cana rosie este o cana rosie. Pot sa aleg sa o vad albastra? Pot sa spun ca o vad albastra, da! Ma pot minti , dar ea tot rosie ramane. Asa si cu viata.

De cele mai multe ori ne pacalim tocmai ca sa indulcim viata. Nu putem sa facem fata unei vieti fara culoare si fara speranta de aceea le-am inventat si le-am numit optimism.

Mi-ar placea sa fiu inconjurata de oameni care ma accepta asa cum sunt eu: uneori vesela, uneori trista, uneori in modul filozofic, uneori deprimata, alteori optimista , astazi mai slaba, maine cu un kilogram in plus, azi luand o decizie si maine avand dreptul sa-mi schimb parerea. 

Eu sunt esenta acestor lucruri, sunt toate intr-un singur om. Nu le pot separa. Ma pot pacali ca sunt o fie optimista tot timpul de dragul de a fi acceptata si placuta dar la sfarsitul zilei tot cu mine ma intalnesc si nu stiu cat de multumita voi fi.

Daca vreti sa ii ajutati pe cei de langa voi invatati sa ascultati, pentru ca atunci cand te-ai oprit din facut zgomot auzi adevaratul glas al lumii, altfel te vei auzi vesnic pe tine. 

Cu drag, pana data viitoare  

Doctorul de Suflete 

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by archanghel on 23 Octombrie 2014 at 8:43 PM

    Asa este,exact cum ai scris.Total de accord.De foarte multe ori,tot ceia ce ne dorim,nu este altceva decit putina amabilitate in jur,mai ales cind experimentam unele stari neplacute.Daca ar fi amabilitatea in jurul nostru,depasim starile cu mult mai bine,mai usor.Iar calea pentru a face asta,este de a darui.Daruieste amabilitate in jur si…culegi ce semeni.Legea rezonantei.Insa nu de putine nu functioneaza,cu tot efortul nostru de a fi amabili.In acest caz,nu este altceva de facut decit…imunitatea.Sa devi imun/a.Cu alte cuvinte,ne punem intrebarea : sint eu,x dependent/a de atitudinea,si modul de comportament a celor care ma inconjoara ? Raspunsull pentru majoritatea,este surprinzator : DA….Bun,ce e de facut ? Sa devin imun/a ? Cum ? Daca nu esti un ciudat/a,intrat in…gura lumii,raspunsul e simplu: schimba totul,de la prietenii care crezi ca sint,pina la cercurile frecventate.Schimba.Iar din dorinta de a te proteja,ignora ce ai crezut ca merita sa apreciezi.Oferi amabilitatea celorlalti.Iar daca esti perceput/a un/o ciudat/a,singura solutie este sa schimbi contextual.Asta inseamna totul,inclusiv localitatea de domiciliu.Dar mai este un drum.Cel mai simplu si tot pe atit de greu.Schimbate pe tine : invata arta de a fi fericit.Renunta la iluzia ca…sti cum sa faci asta.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: