FORMA FARA FOND…

… sau IMAGINEA CAREA CONTEAZA INTR-O LUME DE ORBI.

Da! Marea majoritate a noastra, a oamenilor,  suntem orbi… orbi sufleteste. Putem vedea cu ochiul fizic insa lentilele obiectivului nostru mai au nevoie de ceva curatare. Perceptiile noastre sunt alterate. Am lasat sufletul si trairile emotionale undeva ingropate adanc, in siguranta, ca nu cumva sa le dezgroape cineva vreodata, sa nu cumva sa vibram, sa ni se topeasca inima… cat despre intuitie… nu mai zic nimic.

Gandurile mele au inceput sa se reverse si mi-am adus aminte de o mai veche nemultumire dupa o discutie despre flori purtata recent cu o prietena. Ea isi doreste foarte mult pentru gradina ei narcise albe, parfumate, asa cum avea bunica in curtea ei. In schimb, la magazinele de seminte si plante, gasesti doar bulbi importati din Olanda care te impresioneaza cu florile mari, superbe, dar fara miros…. fara personalitate.

Exact asta se intampla cu noi toti. Ni se da exact ce vrem: imagine fara fond, fara esenta, ceva care sa fure ochiul dar sec pe dinauntru, pentru ca, nu-i asa, cui ii mai pasa ce este inauntru?

Mai are timp cineva sa descopere esente? Mai are timp cineva sa cunoasca? Mai exista vanatori de comori ascunse? Mai exista oameni dispusi sa riste, sa simta cu sufletul? Mai tresare cineva la auzul cuvantului „aventura”? Oare oamenii or mai avea inimi sau le-au fost substituite cu un model hibrid?

Exista organizatii si parlamente care stabilesc pentru noi dupa ce standard ar trebui sa traim, cat de mari sa fie morcovii, rosiile de pe taraba, capsunile ce forma trebuie sa aiba, ce DZR (doza zilnica recomandata) de chimicale sa contina alimentele pe care le consumam, ce sa vedem la televizor, ce sa ascultam, cum sa ne imbracam, pe cine sa iubim si pe cine sa uram.  Am devenit prea ocupati sa ne mai pese, nu mai avem timp sa cautam noi, sa alegem, sa dorim. Doresc altii pentru noi. Intr-unii din noi a mai rams un zvac, o palpaire timida de revolta care iese din cand in cand la suprafata ca strigatul de ajutor al unui naufragiat pierdut in intinderea de ape tumultoase – e obosit, e singur si mai are un pic si isi pierde speranta ca va fi salvat vreodata.

Omenirea imi pare – in punctul acesta al existentei ei – o masa de indivizi programati sarguincios ani la rand, generatii la rand si acum, in sfarsit, cei care impart cartile pot culege in sfarsit roadele.

Am fost programati mental sa identificam si sa alegem imaginile servite atata timp drept model prin mass-media: tipul de femeie, tipul de barabat, tipul de viata, tipul de mancare, tipul de copii, tipul de slujba, tipul de reusita. Ne-au fost servite flash-uri, imagini, tablouri cu ce se considera a fi ideal insa au uitat sa prezinte detaliile din spatele cortinei: tipul de femeie ideala fizic care nu poate articula doua vorbe si poate fi utilizata doar pe post de mobila, tipul de barbat ideal fizic, cu bani, masina si conac dar handicapat emotional, viata in familia ideala cand toata lumea pare fericita si nu se cearta niciodata, in care nu exista disensiuni, copiii sunt mereu veseli si ascultatori, mancarea… alimentele mari, aspectuase, cu gust si miros artificial pe care familia artificiala le mananca cu atata placere incat ajungi sa-ti inchipui ca exact mancarea aia ii face sanatosi si plini de viata, imaginea barbatului, omul de afaceri, care nu greseste niciodata, mereu in controlul situatiei, providerul ideal si intotdeauna sef, niciodata subaltern, cel care pe langa orele multe petrecute la serviciu mai are energie si timp sa se joace cu copiii si sa-si satisfaca nevasta dupa ce au adormit micutzii, femeia de afaceri, mama, nevasta si amanta perfecta, acea care poate jongla cu timpul facandu-l sa se comprime si chiar sa dispara, cea care participa la 3-4 sedinte pe zi si pe fatza careia nu se observa oboseala pentru ca se hraneste cu un pumn de vitamine si un pahar cu apa, cea care vine seara acasa in sanul familiei (cele mai fericite) sau la pisica (cele fericite doar). Imaginile prezinta numai si numai oameni care reusesc, oameni fericiti, niciodata in genunchi, niciodata plangand, niciodata cu nevoia de a fi imbratisat si consolat cand s-au intristat pentru ca NU EXISTA OAMENI NEFERICITI. Oamenii din lumea proiectata de ei n-au emotii. Este o lume de oameni fericiti care sfarsesc spanzurandu-se, otravindu-se sau aruncandu-se pe linia de metrou. Si asta pentru ca uneori fericirea te simteste si este atat de multa incat nu-i mai poti face fata.

Au uitat sa spuna ca a fi om inseamna sa traiesti in emotie, sa-ti vibreze sufletul si pe plus si pe minus. Un om plange cand se simte depasit sau invins, accepta ca a fost ingenunchiat de viata ca sa se poata ridica mai puternic si sa mearga mai departe. Un om are nevoie de familie si prieteni care sa te tina in brate si sa-ti ofere un umar pe care sa plangi fara sa fii judecat sau sa ti se tina morala. Un om se prezinta in mai multe forme si culori, precum florile. Nu suntem standard: unii sunt mai slabi, altii mai putin slabi, unii sunt mai bruneti, altii mai blonzi, unii sunt mai scunzi, altii sunt mai inalti… asa sunt si florile si nu le iubim noi oare pe toate? Le judecam ca au o anumita forma si culoare? Nu. Le iubim pentru ce ne ofera: explozie de culoare si miros, dar… ca sa le simtim mirosul, ca sa ne lasam imbatati de aroma lor trebuie de multe ori sa ne apropiem de ele. Cam acelasi lucru se intampla si cu oamenii. Privindu-ne unii pe altii de la distanta, ca e in siguranta asa, ne putem bucura ochiul cel mult, dar nu simtim aroma… si nu ne indragostim.

Ce s-a intamplat cu mirosul pomilor de care s-a indragostit vantul in goana lui? Ce s-a intamplat cu iarba mica si sensibila la soare? Ce s-a intamplat cu borcanele de gem ale bunicii? Ce s-a intamplat cu baietii… ce s-a intamplat cu fetele? Cand s-au transformat in sabloane? Ce s-a intamplat cu sclipirile ochilor? Ce s-a intamplat cu ritmul inimii innebunit de emotie?

Ma simt ca un pixel atipic intr-o poza retusata pana la perfectiune. Uitandu-ma in jurul meu, in lumea in care traiesc, ma simt ratusca cea urata  – numai ca ratusca cea urata, pana la urma, isi gaseste familia de lebede si traieste fericita, bine-inteles, pana cand a vrut ea.

Ma simt ca intr-o poza imensa, un tablou in care daca nu corespunzi vei fi acoperit cu pasta corectoare si redus la tacere pe veci. Te dai pe brazda si te standardizezi sau alegi sa fii tu insuti si marginalizat, etichetat „iesit din standard”.

Poate ca a trebuit sa ne respingem unii pe altii, sa punem distanta intre noi ca sa ne refacem dorinta de a ne apropia din nou candva, intr-o lume in care forma va conta numai insotita de esenta.

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Posted by archanghel on 19 Octombrie 2014 at 10:16 PM

    Si scriu ,incercind sa diminuez amaraciunea interioara care ma macina in acest moment.Undeva simt nevoia sa descarc ce zace in interior si acest undeva l-am cautat in ani de zile si…inca nu am gasit.Insa citind ce scrie in articolul unde am raspuns,imi pare o asemanare ce adduce cu multele mele intentii.Scopul pri9ncipal ce imi guverneaza viata se poate numi imbunatatirea de sine si observatiile asupra propriului meu eu,de-a lungul anilor indica un fel de cerc in care ma rotesc la nesfirsit.Toate se repeat,toate sint copii la indigo ale zilelor/saptaminilor/ani care trec.Si nu pot sa ies din acest cerc,sau…sint in mijlocul evenimentelor vietii,impotriva vointei mele.Unele ma inalta dar cele multe,ma coboara.Nu este singurul loc unde scriu,am mai incercat insa peste tot am dat doar de cei care…stiu dar nu inteleg.Iar cei care inteleg,nu am aflat inca….undeva aici,am citit ceva de genul > fiinta umana are parte de experienta spiritual experienta spiritual are parte de fiinta umana credinta nu este pentru toata lumea<…cu simpatie.

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by archanghel on 20 Octombrie 2014 at 12:31 PM

    In sfirsit,am regasit acest comentariu . Forma fara fond este de fapt FONDUL FARA DE FORMA.Forma este imaginata,(imaginatie) oricum ar fi expresia sa scrisa si/sau descrisa,este FORMA.In schimb exprimarea FONDUL FARA FORMA conduce la imposibilitatea de a descrie lipsa formei de catre cei care traim in lumea formei.Cel mai bun substitut al ideii,tel in viata pentru foarte putini,se numeste CREDINTA.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by archanghel on 21 Octombrie 2014 at 10:56 AM

    FONDUL FARA FORMA.O fraza lipsita de sens,..absenta din tot ce exista in ce constituie realitatea fiecaruia dintre noi.Aparent…si doar aparent deoarece,importanta,rolul si adevarul afirmatiei este crucial si decisiv in cimpul existential denumit viata,al fiecarui individ.Contituie lumina in care si prin care totul decurge,se desfasoara,mai précis…totul evolueaza.Ca sa scri,ai nevoie de un fond,hirtie de exemplu,la scris.Ca sa poti vedea stelele,de asemenea ai nevoie de un fond pentru ca stelele sa devina vizibile,spatiul.Ca sa asculti sunetul,necesarul se numeste fundal.De liniste,desigur.Stai si asculti ..de exemplu,sunetul ploii.Afara ploua si tu asculti (presupunind ca o poti face).Cineva asculta altceva.Sau,privesti fiind in parc,un copil care se joaca.Din nou,cineva priveste altceva.Si in timp ce privesti.un gind apare in fata ta.Luat la intimplare,Cineva priveste altceva.Ochii transmit imagini ale mediului inconjurator.Mintea,gindirea,creaza propriile imagini.Urechile iti aduc sunetele la tine.Tu nu esti urechle,insa le folosesti.Nu esti ochii dar te folosesti de ei.Tu nu esti mintea,gindirea,insa iti este de folos si o folosesti.Ce anume esti tu ? Eu,ce sint ?

    Apreciază

    Răspunde

  4. Posted by archanghel on 22 Octombrie 2014 at 11:13 AM

    Fondul fara forma.Cind dormi,practic,tehnic fizic DISPARI.Nu mai exista fiinta misterioasa numita EU.Esti tentat sa afirmi ca…nu ramine nimic.Sfintul indian Ramana Maharsii,invata ca…ce ramine este ESENTA.Altfel spus,ce ramine este FONDUL fara forma.Si cu mare effort,dupa muuulti ani de practica intense,se petrec miracolele in prezenta celor care au…transpirat intens spre acest tel .FRICA apare prima,ca o consecinta a barajelor doborite Apoi,CLARITATEA viselor,muuult mai limpezi,clare si conturate,in timpul somnului…iar punctual final care nu este altceva decit roadele muncii de o viata a celor chemati si alesi…INCEPI SA VEZI,noaptea,fara ochii.Nu exista un EU care vede,este doar o…capacitate de a vedea.Constiinta fiecarui dintre noi,FONDUL localizat ,fizic in personalitatile fiecaruia,inseparabil de al celorlaltii,limitat prin gindire,nelimitat in absenta mintii/eu-l.Primul pas a fost facut:TREZIREA CONSTIINTEI..FONDUL fara de forma.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: