OM SAU INGER?

Astazi citeam articolul prietenei mele, Andreea, despre falsul ascuns in spatele Secretului si a Legii Atractiei. De la asta si de la citatul „NOI NU SUNTEM FIINTE UMANE TRAIND O EXPERIENTA SPIRITUALA. NOI SUNTEM SPIRITE TRAIND O EXPERIENTA UMANA.” TEILHARD DE CHARDIN am pornit o adevarata polemica.

Ma intrebam de ce cred unii oameni ca detin adevarul absolut? Nu este asta o forma de orgoliu dus la extrem? Asta imi suna a „adevarul meu este absolut. altceva in afara lui nu exista.”

Ortodocsii considera ca doctrina lor este cea adevarata, restul fiind derivate sau paganisme. Budistii considera ca ei au descoperit Nirvana si spiritul liber prin meditatie. Adeptii curentului New Age sustin ca spiritul omului este pur fara limite. Toate se refera la sipritualitate. Peste tot intalnesc accentul asta pe spiritualitate uneori exagerat.

De ce zic exagerat? Pentru ca noi suntem oameni, suntem creati din materie si suntem indemnati sa negam natura noastra si sa tindem spre sfintenie. Mie imi pare ca tocmai indemnul asta creaza o stare de nefericire. Nicaieri nu gasesc toleranta si acceptarea omului ca om. Toti vor sa transforme omul in altceva decat este.

Omul este un spirit intrupat venit pe Pamant tocmai sa traiasca materializat, sa simta, sa iubeasca, sa planga, sa lupte, sa cada si sa se ridice, sa experimenteze tot ce experimenteaza fara sa nege vreun aspect al naturii lui.

Religia si liderii spirituali ne indeamna sa ne detasam de material dar oare nu in material suntem ancorati si oare nu tocmai acest lucru ne face oameni? Pana la urma intr-o mica sau mai mare masura exsitenta noastra pamanteana depinde de material. Daca am fi fost spirite, ingeri sau arhangheli tot lumescul ar fi fost de prisos.

Ce rost mai avea intruparea pe Pamant? Oare am facut asta ca sa ne chinuim pe noi insine, sa traim o viata plina de privatiuni si limite in ideea de a atinge sipritualitatea maxima? Sa traiesti o viata umana nu inseamna cumva sa te bucuri de toate facilitatile pe care le-ai mostenit o data cu corpul fizic?

Pur si simplu nu ma incanta viata privita ca pe o pedeapsa pe viata, un chin indelungat pentru posibile pacate dintr-o viata anterioara.

Viata este de fapt o arta, arta de a merge in echilibru –  un echilibru perfect intre material si spiritual.

Sunt cateva reguli care ne-au fost transmise pentru ca noi sa avem posibilitatea de a ne bucura cat mai mult timp de viata in corpul fizic. Respectand sfaturile, si nu poruncile, corpul nostru fizic va fi sanatos mult mai mult timp dandu-ne posibilitatea de a TRAI mai mult si de calitate.

Nu e nimic gresit in a deschide omului ochii, in a-i spune ca e propriul lui stapan si creator. Partea trista este ca nu toti inteleg in ce consta creatia si faptul ca esti propriul tau stapan nu inseamna incalcarea Liberului Arbitru al celorlalti.

Nu e nimic gresit in a responsabiliza omul si a-i dezvalui marele secret: faptele tale, gandurile tale au repercusiuni. Ce semeni aia culegi sau cauza – efect  Vorbele pe care ni le-au transmis batranii sunt cat se poate de valabile indiferent de secolul in care traim.

Exista o lupta intre religia ortodoxa si orice alta forma de credinta, dar este oare aceasta religie atat de aproape de Dumnezeu? Daca propovaduiesc un Dumnezeu plin de iubire si toleranta de ce fac diferentieri intre sexe? De ce femeile sunt tratate diferit? Oare in fata lui Dumnezeu suntem atat de diferiti? Este cumva compatibila iubirea si toleranta Dumnezeului cu acea fata misogina si discriminatorie? Eu cred ca nu.

Ce parinte creator face diferente intre copiii lui? Acestea sunt trasaturi tipic umane. Omul este gelos, omul este razbunator, omul face diferente nu Dumnezeu.

Tindem atat sa ne ridicam de la pamant, sa ne mantuim, dar intreb eu: sa ne mantuim de ce? De pacatul Evei? De ce este pictat tabloul asta in culori atat de sumbre?

Oare nu cumva Dumnezeu a dat un sfat limitativ lui Adam si Evei? Asa este natura umana: trateaza orice limita ca o bariera de trecut, ca o provocare. Atunci cand omul nu a mai avut provocari si le-a creat pentru ca asta il face sa simta ca traieste, depasirea constanta a limitelor.

Si ca sa revin la ideea care m-a facut sa scriu articolul asta, ce suntem noi si ce vrem sa fim? sau De ce vrem sa fim altceva decat suntem? Oare asta face parte din setarea ADN-ului, face parte din dorinta noastra de evolutie?

Atata vreme s-au impus oamenilor legi, reguli, cum sa gandeasca, ce trebuie sa faca, cum trebuie sa se comporte, ce trebuie sa fie insa nici una din astea nu spune: „omule, fii om si accepta-te asa cum esti. omule accepta ca esti om si esti in regula asa cum esti cu partea ta nervoasa, uneori geloasa, alteori altruista, uneori egoista. accepta toate emotiile pe care le experimentezi fara sa ai remuscari pentru ca atunci cand ai fost creat daca una din trasaturile astea nu era menita sa iti fie data cu siguranta ar fi fost exclusa din planul de productie”.

Dumnezeu experimenteaza viata prin noi. Cel mai bun lucru este sa traim, sa iubim, sa cream, sa acceptam ca putem sa avem si parti mai putin spirituale si mai mult materiale, lucruri care ne ancoreaza in terestru. Sa ne permitem luxul de a ne izola de lume, de a fi deprimati intr-o zi sau cu fundul in sus in alta. Incercarea continua de a fi perfect dupa tiparul servit de biserica nu face decat sa iti strige „esti defect! corijeaza-te!”. Ceea ce nu realizeaza biserica este faptul ca etichetand omul ca pacatos si defect critica creatia Divinitatii. Daca Dumnezeu ne-a creat pe toti iar creatia lui este perfecta nu mai necesita nici o imbunatatire. Asta inseamna ca suntem creati exact asa cum s-a dorit si tot ce este necesar este sa utilizam echipamentul din dotare.

Ascultam zilele trecute la radio un prezentator citind un articol de ziar care expunea rezultatul unui studiu. Studiul se referea la cascat si faptul ca se transmite de la un individ la altul prin empatie. Ceea este cel putin curios este ca nu aceleiasii teorii se supun copiii sub 5 ani care invata empatia dupa aceasta varsta.

Plecand de la aceasta informatie trag concluzia ca natura umana, emotiile se invata. Ne nastem ca un hard de calculator nou nout cu ceva programele de baza care ne asigura o oarecare capacitate de adaptare urmand sa invatam totul din jurul nostru din mers, cum s-ar spune.

Mai exista o teorie care m-a intrigat: frica omului fata de moarte. Copilul se naste fara frica de moarte. Frica de moarte este o emotie deprinsa. Adultul stie ca anumite actiuni iti cauzeaza moartea si ii este frica. Copilul habar nu are. El se avanta fara teama in cele mai ciudate si periculoase locuri daca este lasat liber, nerestrictionat.

Si apoi mai e ceva: nu toti adultii au teama de moarte. Atunci cand esti impacat cu tine, cand esti fericit, cand simti ca ti-ai implinit menirea, oricare ai considera tu ca este aia, se spune ca pleci impacat, deci fara teama. Omului ii este de fapt frica de lipsa de iubire, de violenta. De cele mai multe ori moartea a fost asociata volentei, a fost catalogata ca lucru rau. Teama de moarte se invata.

Fiul meu nu stia ce inseamna sa mori, sau moarte pana i-am explicat eu. Tocmai asta ma pune pe ganduri. Cat la suta suntem ceea ce ne-am nascut sa fim: oameni?

Fiul meu isi spune parerea deschis fara teama ca supara pe cineva. Eu fac greseala si il educ si ii spun: nu e frumos sa ii spui lu’ tanti ca e urata ca se supara. El asa o vede: urata si nu pentru ca e urata fizic, dar pentru ca ceva din interiorul ei nu ii place lui. Ce fac eu? Il limitez. Il invat restrictiile asa cum am fost si eu invatata la randul meu.

Suntem programati in permanenta sa fim altceva. Ne este teama sa iubim pentru ca apoi suntem raniti si nu ne simtim bine, ne este teama sa gresim pentru ca am fost invatati ca greseala este lumeasca si noi trebuie sa urmam modelul lui Isus.

Oare?! Nu zic ca oamenii ar trebui sa aiba liber la crime, violuri si talharii pentru ca astea nu sunt din iubire. Dar cum pot sa afirm ca ma iubesc si ma accept asa cum sunt cand in mod constant mi se aduce aminte ca ar trebui sa am remuscari daca reactionez intr-un anume fel, ca Dumnezeu ma vede, ca sunt pacatos, ca trebuie sa fiu smerit si sa accept autoritatea, ca in cer sunt ierarhii. Toate astea imi inspira limitare si teama. Nici una nu imi inspira iubire.

Si daca exista o lege universal valabila aceasta este iubirea. Exista in interiorul fiecaruia un senzor care spune adevarul. Daca am fi invatati sa ne ascultam senzorul interior am aveam mai mult de castigat. Dar al cui este interesul asta?

Pentru ce ne luptam sa fim mai presus de conditia umana? Daca nu traim ce facem? Pentru ca la sfarsitul vietii spirite devenim, si ne inaltam…. insa atunci nu vom mai putea trai viata umana.

Da, inteleg sa vrei sa regasesti dragostea in interiorul tau dar acolo e si acceptarea si toleranta. Asa ca in drumul meu catre fiinta iubitoare care am fost creata pot sa accept ca mai am si zile proaste si pot sa fiu ingaduitor si tolerant fata de alti oameni care s-ar putea sa fie si ei intr-o pasa proasta.

Fiti oameni! Descoperiti ce inseamna sa fii om! Bucurati-va de viata, bucurati-va de natura, bucurati-va la fel de mult  de o prajitura sau o masina noua sau de ziua in care ati castigat bani sa mergeti la mare sau la munte asta pentru ca in cer aveti timp sa fiti dupa aceea!

Cu mult drag,

Doctorul de Suflete

Anunțuri

8 responses to this post.

  1. Posted by sile on 11 Decembrie 2010 at 5:53 AM

    Foarte frumoasa si sincera descriere!
    Asi avea doar niste mici completari, indiferent de „buda ,alah ,d-zeul crestinilor ,tatal-ai totiitorului facatorului cerului si pamantului” si or m-ai multe denumiri ,darnu le stiu! E acelasi punct (centru) de unde vine si se intoarce totul!
    cea m-ai simpla formula de viata este crede si nu cerceta!
    De ce ? Simplu ,cercetarea prin aprofundarea particulelor inplica desfacerea intregului in particule infime de mici ! Asta inseamna ca va trebui distrus intregul! DA?
    Eu nu vreau sa distrug! deci nu cercetez! ci cred!
    Sfat pentru cecetatori !ATENTIE DUPA CE DISTRUGI DESCOPERI!
    Asa ca eu cred fara a cerceta !
    Eu vreau sa ma apropii cat m=ai mult de acest punct(centru) si sa nu il distrug!
    Zicala veche „descoperi bunatatea omului dupa ce moare” ce folos?
    aparentele inseala ,oameni au semeni dar nusunt la fel! asa ca lasa cercetarea si crede inceia ce se simte!

    Am sus acestea din invatatura trairi !Ca si cel ce se crede ateu are un d=zeu (centru),punct! prin urmare nu exista ateii”!
    MULTUMES CELOR CE VOR CITI ,SI M-AI MULT CELOR CE MA VOR INTELEGE!
    -si ca slogan si indemn fara a ne cataloga la religiile existente !
    Fie ca (centru) sa fie cu voi si sa va atraga cat m-ai mult!

    Apreciază

    Răspunde

  2. Buna Vasia:) E adevarat. Religia spune „crede si nu cerceta” si la fel de adevarat este ca atunci cand cauti nod in papura distrugi. Insa eu nu pot sa cred lucrurile pentru ca mi se spun, indiferent cine mi le spune, eu cred lucrurile doar daca le simt. Am inteles ca tot ce ai scris vine din simtirea si din experienta ta. E un lucru minunat. Esti un om norocos. 🙂
    Mai cred ca acest „crede si nu cerceta” se refera la crede ce este inauntrul tau, crede ce simti si nu neaparat crede ce iti spun altii si nu cerceta.
    Religiile sunt detalii si oamenii au adesea darul se a se pierde in detalii pentru ca fara detalii viata ar fi anosta. 🙂
    Imi pare bine ca ai scris ce ai simtit si iti multumesc.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by Adina on 17 Decembrie 2010 at 3:10 PM

    Cred ca tocmai aceasta este conditia OMULUI. Sa se zbata intre lumea materiala si cea spirituala, intre cer si pamant. Dealtfel EU-ul nostru este sufletul. Prin reincarnari ni se da sansa sa invatam si sa evoluam. Un lucru pe care l-am aflat de curand si m-a cam pus pe ganduri este ca de fapt in suflet ni se nasc dorintele, poftele, iar trupul ne ajuta sa le putem satisface. Dupa desprindere insa, sufletul pofteste in continuare dar nu mai are cum sa-si mai satisfaca aceste dorinte, lipsindu-i trupul. Aceasta ar fi una dintre explicatiile postului si a celorlalte „restrictii” pe care totusi trebuie sa le exersam in timpul vietii – spre a ne fi mai usoara trecerea …

    Apreciază

    Răspunde

  4. La fel de posibil este ca dupa moarte sa fie un mare nimic. Oamenii sunt de-a dreptul terifiati de „nimic”. Numai gandul ca ar trebui sa faca „nimic” le da eroare de sistem. Sunt multe teorii si nu prea stiu cu siguranta care din ele este adevarata. Capacitatea de inventivitate a omului este nelimitata.Pana la urma cred ca vom trai si vom vedea… sau as putea spune vom muri si vom vedea.

    Apreciază

    Răspunde

  5. Posted by Adina on 18 Decembrie 2010 at 8:07 AM

    Hmm … Pai, cred ca am mai trait si am vazut sau am mai murit si am vazut, dar am uitat. Caci uitarea are si ea rostul ei. Iar nimicul, din cate stiu eu nu prea exista – e doar o notiune abstracta …

    Apreciază

    Răspunde

  6. Exista cineva pe lumea asta care detine adevarul absolut? Fiecare dintre noi are anumite credinte, tinde sa isi creeze un anumit set de principii dar e putin fortat sa credem ca adevarul sau lucrurile pe care le stim reprezinta un adevar absolut. Toate informatiile despre viata si moarte sunt pure teorii. E posibil sa existe viata dupa moarte, la fel de bine cum e posibil sa existe reincarnari dar e foarte posibil sa nu existe nici una din ele. Noi, oamenii, avem nevoie sa credem in ceva. Chiar si cei care se numesc atei cred in ceva. Cat despre „nimic” eu am aflat ca este vidul din care au luat nastere toate cele ce exista, dar e posibil sa fie doar o teorie.:)

    Apreciază

    Răspunde

  7. Posted by Adina on 18 Decembrie 2010 at 8:22 AM

    Adevarul absolut ca si nimicul sunt notiuni abstracte, pe care oamenii le-au inventat pentru a-si construi apoi propriile teorii. Sigur, teoriile sunt doar teorii pana nu se probeaza in practica. Iar practica e relativa depinzand de experientele fiecaruia … De aceea fiecare dintre noi este unic si chiar daca privim cu totii la aceeasi scena, fiecare va vedea altceva …

    Apreciază

    Răspunde

  8. Eu sunt un animal cu chip de om , acum nu stiu ce sunteti voi :))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: