SUNT PROPRIUL MEU INAMIC

Cum mi-am dat seama? Cum mi-am dat seama ca sunt propriul meu inamic? De fapt cel mai mare inamic sunt eu pentru ca am capacitatea de a ma distruge din interior lucru pe care altii, cei din exterior, nu-l pot face. Ei pot doar sa incerce, poate asta le este intentia dar pot ajunge inauntrul meu decat cu permisiunea mea… si eu, de fiecare data ii las.

Astazi mi-am dat seama ca toata ziua si nu numai ziua de azi, si cea de ieri, eu m-am pedepsit in continuu. Pornind de la gandul acesta mi-am dat seama de tipar: de fiecare data cand consider ca am esuat in ceva ce imi propusesem sa fac ma pedepsesc. Ma pedepsesc ingorandu-ma, ma pedepsesc obligandu-mi organismul sa manance in continuu, ma pedepsesc plangand si invinovatindu-ma ca am esuat in a fi pe plac.

Cumva am fost setata pe ideea ca eu trebuie sa fiu pe placul celor din jurul meu. Nefericirea este ca oricat as incerca devine un obiectiv din ce in ce mai greu de atins: cu cat efortul este mai mare cu atat ratarea este mai mare. Ceva din interiorul meu simte nevoia sa se corijeze dupa fiecare critica si remarca, pentru ca, da! nu sunt destul de buna asa cum sunt.

Pentru ca nu sunt de buna asa cum sunt, imagine proiectata de cei care ma critica, consider automat ca trebuie sa ma corectez. Apoi ma enervez pe mine de cum am putut sa gresesc in asa fel, urmatoarea etapa fiind pedeapsa.

Din cauza asta am obosit. Am obosit sa lupt cu un inamic invizibil, un inamic care loveste dinauntrul meu, un inamic prefacut care lasa sa treaca inauntru tot ce ar trebui sa ramana afara.

Ma gandeam zilele trecute ca ultima interactiune pe care am avut-o cu un barbat mi-a fost inutila insa acum vad clar ca avea un scop bine definit: acum stiu ce vreau sa las sa treaca spre interiorul meu, acum stiu ce vreau langa mine, acum stiu ce vreau, lucru care imi era oarecum imposibil de vazut clar.

In momentul asta cred ca adevaratul secret al unei vieti fericite este sa mergi pe sfoara in echilibru perfect indiferent ce este in stanga sau ce e in dreapta ta, singurul lucru important esti tu si punctul in care ti-ai propus sa ajungi.

In concluzie: viata inseamna sa dansezi cu gratie.

Va doresc sa dansati cu gratie pana in ultima clipa.

Cu drag,

Doctorul de Suflete

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by adriana on 20 Februarie 2011 at 1:24 PM

    Proverbele
    12.8. Un om este pretuit dupa masura priceperii lui(…)
    14.4 Unde nu sunt boi, ieslea e goala, dar puterea boilor aduce belsug de roduri
    14.10 Inima isi cunoaste necazurile, si nici un strain nu se poate amesteca in bucuria ei.
    14.13 Chiar in mijlocul risului inima este mahnita si bucuria poate sfarsii prin necaz.

    Increde-te in instinctele tale si nu iti mai face atatea ganduri.. fii rabdatoare cu viata si bucura-te de tot ce ai.. e mult mai important acest lucru! Crede si nu cerceta

    Apreciază

    Răspunde

    • Eu sunt ceea ce sunt. Gandesc, analizez si filozofez de cand ma stiu. Asta e natura firii mele pe care nu o neg, ci o accept.
      Ceea ce scriu eu aici sunt idei de moment pe care le expun in speranta ca pot folosi cuiva. Nu ma plang, nu imi jelesc soarta. 🙂

      Multumesc pentru gandurile frumoase.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: