CUVANTUL

Cuvintele jignitoare spuse cuiva sau la adresa cuiva exprima felul in care gandesti despre acea persoana, iar gandul este forma de energie pe care o transmiti si care este captata.

Ni se intampla de multe ori sa nu ne putem apropia de o anumita persoana fara sa stim de ce. Pur si simplu nu ne este simpatica oricat ne-am stradui. Cunosc persoane fata de care am avut o oarecare reticenta si peste care am trecut in ideea ca „mi se pare mie”. Mi am spus ca atitudinea acelora reflecta, ca in oglinda, natura mea usor introvertita si reticenta de a intra in necunoscut. La fel am descoperit ca nu este o regula general valabila. Reticenta mea se datora energiei pe care acestia o transmit in mod subconstient.

Experienta mi-a demonstrat ca prima impresie pe care ti-o face o persoana este de cele mai multe ori adevarata. E posibil sa fiu combatuta de unii spunandu-mi-se ca „vezi la un om ceea ce vrei sa vezi”, dar eu vin si va spun: realitatea inconjuratoare nu este numai ce vezi ci mai ales mult din ceea ce nu vezi dar simti si poate mult din ceea ce nu vezi si nici nu simti.

Multa vreme am avut o natura introvertita. La baza sunt inca o persoana introvertita desi afisez o natura deschisa, degajata si vesela. Mi-a luat multa vreme sa invat sa am incredere in oameni si sa nu imi doresc sa detin controlul situatiilor. Mi-am propus sa ma deschid in fata relatiilor cu incredere si cu toata inima, nu doar cu jumatate. De asemenea mi s-a intamplat sa primesc lectii valoroase de la viata. Persoane pe care le-am considerat apropiate au folosit aceasta „apropiere” pentru a ma lovi sub centura. Greseala mea a fost ca nu mi-am pozitionat centura intr-un mod avantajos pentru mine.

Eu, personal, cunosc doua modalitati de a aborda situatia: fie te lasi atacat si ripostezi (sau nu), iti dai voie sa fii lezat, dai voie cuvintelor sa te raneasca si iti permiti suferinta datorata acestora… saaau, consideri ca acele cuvinte sau fapte nu constituie un atac la adresa ta ci sunt doar rezultatul unei frustrari interioare exprimate intr-un moment de „prea-plin”.

Poate ca toti ne nastem cu potential dar un lucru e cert: suntem creati in asa fel incat sa  il descoperim treptat, in decursul vietii. Eu stiu ca nu m-am nascut vreun guru si chiar in acest moment nu sunt prea aproape de a fi unul, insa in viata consider important sa inveti din experiente si sa poti jongla cu informatiile asimilate pentru a fi cumva mereu intr-o situatie de echilibru, mai degraba, decat intr-una dintre extreme. Am invatat ca viata este despre a cunoaste limitele – extremele – pentru a putea calcula mijlocul – punctul de echilibru.

Am avut si eu portia mea de judecati „de valoare” emise despre unul si altul si am invatat „the hard way” ca cel mai rau dor cuvintele. E foarte usor sa arunci sageti otravite, sageti inmuiate in otrava unui suflet inveninat. E usor sa le arunci, sa ranesti o persoana fara sa te gandesti ca rana ramane si ca oamenii nu sunt din piatra. Este exact ca in pilda in care parintele isi sfatuieste copilul ca pentru fiecare fapta nedreapta si pentru fiecare cuvant nedrept adresat cuiva sa bata un cui in usa de lemn urmand ca apoi pentru fiecare fapta buna sa scoata cate un cui. Ce ramane in urma experientei este o bucata de lemn plina de gauri: indiferent cat de frumos te porti faptele tale mai putin bune lasa urme pentru totdeauna.

Cuvantul este o arma puternica data omului. Este o forma de energie creatoare. Omul are o intentie, apoi un gand. Gandul capata mai multa putere atunci cand este exprimat. Este ca atunci cand te visezi, spre exemplu, un om de succes. La inceput imaginea este doar in mintea ta, este ca un ou din care urmeaza sa iasa o noua forma de viata. Apoi comunici si descrii altcuiva imaginea din mintea ta „eu sunt un om de succes”. Imaginea este proiectata in mintea celuilalt. Acum visul tau are si mai multa energie: sunt doi care o alimenteaza. Si tot asa.

Imaginati-va cum este atunci cand energia este canalizata intr-un gand negativ – barfa, spre exemplu. Barfa este o cale extraordinar de rapida de a transmite energie negativa. Nu apucam sa ne facem o parere despre o terta persoana, nu o cunoastem personal, insa adoptam in viteza parerea negativa a altuia.

Oare de ce adoptam mai repede parerile negative decat pe cele pozitive? De ce este mai usor sa strici decat sa creezi? Bine, eu am observat ca orice forma de distrugere este o oportunitate de a crea, dar oare toti vad in sfarsit oportunitatea unui nou inceput?

In concluzie eu cred ca ar trebui sa folosim cuvintele ca pe un dar de a comunica si de a crea frumusete.

Cuvantul, ca orice descoperire facuta de om, poate fi folosit pentru a face bine dar si pentru a distruge. Depinde de fiecare ce alege sa faca pentru ca, negresit, ceea ce semeni vei culege mai devreme sau mai tarziu.

Aminteste-ti: „Daca judeci oamenii nu iti mai ramane timp sa-i iubesti” (Maica Teresa)

Cu drag,

Doctorul de Suflete

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Draga mea, Namaste!
    Mi-a facut placere sa cunosc (citind) o parte din calatoria sufletului tau.
    Ma bucur pentru tine si pentru noi. Traind in Unime, fiecare suflet echilibrat este un castig pentru noi toti.
    Tine-o tot asa, esti un Far de Lumina!

    Apreciază

    Răspunde

  2. ” Cuvintele jignitoare spuse cuiva sau la adresa cuiva exprima felul in care gandesti despre acea persoana ” . Am o intrebare … daca am amestecat bere la pet cu spirt se ma ia in considerare ?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: