DEPENDENTA

De multe ori observ apoi analizez felul in care lumea pe care o vad in exteriorul meu se oglindeste inauntrul meu. Astazi imi persista in minte „dependenta”, aceast … nu stiu cum sa-i zic… lucru groaznic, pe care il vedeam mereu la altii dar la mine nu.

Am constatat ca, in general, oamenii au pierdut capacitatea de a nu se limita in cuvinte sau expresii si de a cauta dincolo de aparenta lor semnificatie. Aspectul acesta survine atunci cand un cuvant sau o expresie se blocheaza pe un singur inteles si isi pierde nuantele.

Am luat, spre exemplu, cuvantul „dependenta”. In media cuvantul dependenta este asociat cu cei ce fumeaza, beau, isi administreaza droguri. Dar cum facem cu nuantele cuvantului si cu celelalte aspecte?

Ne uitam urat la cei care fumeaza, ii marginalizam pe cei care isi inneaca mintea in bautura … ce sa mai zic de cei care consuma droguri…?

Dar oare nu suntem toti dependenti de cateceva? …. Eu cred ca da. Suntem dependenti de iubire si de starea de bine si de aici pleaca toate derivatele. Tot ce facem este sa cautam acea stare de bine care ne inalta.

In adancul sufletului nostru tanjim dupa un zambet, dupa o imbratisare, dupa o mangaiere, dupa cuvinte de alinare, dupa o persoana care sa ne aprecieze si sa ne admire, dupa sentimentul ca suntem speciali si iubiti, ca nu suntem degeaba. Unii dintre noi am ramas la stadiul de a ne dori toate acestea. Altii insa au parasit tabara si au plecat in cautarea unor surogate pentru a nu mai fi raniti vreodata.

Atunci cand primim afectiune, cand ne simtim iubiti, apreciati, doriti in organismul nostru se elibereaza endorfina, hormonul fericirii, care este pe departe cel mai puternic drog experimentat de rasa umana. E de ajuns o singura doza, sau as putea sa spun ca a fost de ajuns o singura doza , o data, acum cateva mii de ani, cand omul a respirat prima oara, apoi dependenta s-a transmis genetic, imprimata fiind in ADN. Ne nastem cu dorinta de a fii acceptati si iubiti, este deja in natura noastra.

Nu recunoasteti tiparul? Asta poate pentru ca am simplificat foarte mult ideea si am dezbracat-o de nenumaratele vesminte.

Dependent este acela care intr-o relatie primeste o portie de afectiune si, in momentul in care portia nu ii mai este administrata, recurge la diverse metode pentru a extrage  afectiunea de care are nevoie, chiar cu forta, pentru ca are impresia ca a gasit sursa fericirii si face tot posibilul ca acea sursa sa fie exclusiv al lui, chiar daca prin asta existenta celui de langa el devine un cosmar. Face orice pentru doza, este paralizat si deprimat daca nu o mai primeste.

Dependent este si acela care evadeaza in munca, pentru ca acela este domeniul in care este apreciat, deci acolo investeste, acolo se simte bine, de acolo vine satisfactia, deci endorfina. Mai exista si dependenta de putere, sau de control care te face sa te simti mare, important si puternic, imun la suferinta.

Tot dependenti sunt si cei care acumuleaza bunuri materiale pentru simplul fapt ca le confera o stare de siguranta si de bine, si le da sentimentul ca au un scop – sa acumuleze, sa aiba.

In aceeasi categorie as mai putea sa amintesc pe cei care adora sa fie in mijlocul multimii, sa spuna glume si sa fie amuzanti, pentru ca sunt dependenti de aprecierea celor din jur, de faptul ca ei sunt cei ce dau starea de bine, ca sunt utili si importanti.

La fel, in viata alegem  cu precadere lucrurile si oamenii care ne fac sa ne simtim bine, alegem sa fim prieteni cu cei ce ne lauda si ne admira evitandu-i pe cei care ne deranjeaza cu ce spun sau pentru ca fura un pic din lumina reflectorului. Evitam orice durere fie ea fizica sau emotionala, pentru ca asa suntem construiti.

Din acelasi motiv oamenii isi tradeaza partenerii, cautand senzatia care ii face sa se simta bine, din aceeasi cauza altii se refugiaza in ciocolata si/sau inghetata, sau pur si simplu in mancare, din acelasi motiv unii aleg sa fumeze, altii sa bea sau sa se drogheze, pentru ca in felul asta durerea este alinata si se instaleaza starea de bine, chiar daca temporar.

Poate nu am acoperit toate exemplele posibile de dependenta. Fiecare e dator sa descopere inauntrul lui propria dependenta si asta se va contura abia atunci cand vom renunta sa ne concentram pe dependentele altora, aratandu-i cu degetul si urandu-i pentru ca ne deranjeaza si ne sacaie cu „slabiciunile” lor.

Ma intrebam la un moment dat de ce traim pe planeta asta in comunitati? De ce nu traim singuri, izolati? E simplu!

Pe langa faptul ca omul a fost creat cu puterea de a-si administra singur doza de fericire, independent de factorii exteriori, prin creatie si prin senzatia pe care ti-o da creatia, noi suntem capabili sa oferim doze de iubire, de afectiune celor din jurul nostru.

Cum ar fi daca in loc sa ne intoarcem unul altuia spatele ne-am imbratisa?

Cum ar fi daca in loc sa vrem sa avem dreptate mereu ne-am asculta unul pe altul?

Cum ar fi daca am spune o vorba de multumire si apreciere atunci cand altcineva ne-a ajutat sa atingem starea de bine si n-am fii distanti si reci, considerand ca ni se cuvine?

Cum ar fi daca ne-ar pasa de noi si de intreaga creatie?

Doar imaginati-va!

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Nu ar fi.Pt ca acest gand accede spre superioritatea Fiintei.Tu stii asta pt ca ai descoperit-o, insa pana aici ai avut drum lung si anevoios de strabatut.Fiecare are propriul sau drum iar ceea ce vezi ca fericire suprema la altii poate fii motiv de ras, sau pierdere de vreme.Asadar suntem capabili de propria fericire in masura in care ne permitem.Nu sunt deloc de acord ca imaginandu-mi imi va fi bine.Tie poate.Culmea creatiei este ca si noi suntem parte din ea, iar ceea ce ne facem cu manutele noastre se numeste manufacturare.
    Asadar ceea ce vrei sa fie imaginatie pt altii ajunge sa fie doar pt tine.Nu ai cum sa pui 2 oameni sa-si imagineze la fel pt ca nu e posibil.Si o sa-ti dau acum replica pt fiecare intrebare de la sfarsitul postului:

    Ne intoarcem spatele pt ca spatele este comod si tot ce nu ne place e bine sa fie la spate.

    Avem dreptate mereu pt ca realitatea e arbitrara.Atunci cand vom intelege cu adevarat asta ne vom putea imbratisa.

    Multumirea tinde sa perie ego-ul.D-aia eu sunt certat cu multumirile.NIMENI si repet NIMENi pe acest pamant nu m-a facut sa zic multumesc din suflet.De ce? Pt ca realitatea in care fiecare traieste e arbitrara iar tot ceea ce tine de multumire vine de acolo.

    Creatia a fost menita sa-i faca pe oameni prosti. Ne hranim cu imaginatii si utopii…

    Am si eu acum o intrebare: Oare noi cand dracu incetam sa ne mai ancoram si o sa incepem cu adevarat sa existam in FIINTA?

    Apreciază

    Răspunde

  2. In toata creatia nu suntem singuri, suntem interconectati, iar ceea ce isi imagineaza unul isi mai imagineaza multi. Cum iti explici ca mai multi oameni au aceeasi idee in acelasi timp? Ca mai avem ceva vreme pana cand majoritatea va schimba trend-ul… e adevarat. Stiu ca nu sunt singura care gandeste asa, asta-i clar.
    Cand spuneam multumire nu ma refeream la autosuficienta ci la gratitudine, recunostinta pentru un dar de pret.
    la intrebarea lansata trebuie sa iti raspunzi intai tie si cand gasesti un raspuns care sa rezoneze cu tine atunci adreseaz-o si altora. Totul porneste din interior catre exterior. 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: